Doamnelor si domnilor, el este Obosila. Un maestru al disimularii fotografice!!!

Dupa ce-au citit ai mei ce-am scris pe blog, mi-au propus sa ne vedem din nou sa povestim despre filme… Horatiu a promis ca aduce si niste mici, astfel incit titul postului se schimba: “Filme, lacrimi si gratare“!

Serile trecute am avut o discutie de pomina cu orchestra mea … Fiti atenti!

“Cuvintele pot fi dure, tari sau slabe.
Intelesurile… complicate.
Totusi, un lucru nu se schimba-n toate,
Ea si-a ei eternitate.

Dragii mei, mai sint putine momente pina cind, pe PAGINA MEA DE FAN, de pe facebook, vom fi 10.000, o mare familie de 10.000 de prieteni. E pentru prima data cind mi se intimpla lucru asta si nu vreau sa las sa treaca evenimentul fara sa va spun ceva.

Saptamina trecuta, am fost la Brasov… Drumul spre tata, trece pe linga colegiul Andrei Saguna. Aici, am cistigat 4 ani din viata. Ce timpuri, ce profesori, ce colegi, ce prieteni, ce iubiri… Nu ma las prada amintirilor pentru ca nu mai termin niciodata. Vremea nu era prietenoasa. Totusi, picaturile de ploaie m-au insotit perfect in nostalgia-mi molipsitoare.

“Mircea Radu… Incotro?!” sau “Pasii lui Mircea”
Drept la replica in 3 tablouri si-un epilog

Tabloul 1 – Despre o blonda…

Iarna era pe sfirsite. M-a sunat. Ne-am intilnit, intr-o dimineata, in Herastrau. Imediat, a inceput sa traga cadre. M-am ascuns dupa statui, m-am asezat pe banci si m-am agatat de toboganele copiilor. Rideam amindoi de tot ce faceam si nu credeam c-o sa iasa nimic normal… La un moment dat, in vizorul colectiv, isi facu simtita prezenta o tinara blonda. Inalta si atragatoare, ne-a acompaniat pe toata perioada sedintei noastre fotografice. Ea si Mircea pareau ca se cunosc de ceva vreme… In timp ce eroul nostru declansa tandru, deloc “voievodal”, aparatul foto, cadru dupa cadru, eu am organizat prinzul. Dupa o ora si jumatate, shooting-ul s-a savirsit, sculele s-au strins, iar noi am plecat din Herastrau, pentru o alta bucurie, de asta data, culinara! S-au mincat salate si s-a baut putin vin rosu! El a plecat cu sensibila domnisoara, iar eu cu amintirea unei dimineti de primavara timpurie…

Tabloul 2 – Despre Mircescu…

V-ati intrebat vreodata daca omu’ asta e indragostit? Daca are pe cineva sau daca intentioneaza, citusi de putin, sa treaca de la statutul de holtei, la cel de cap de familie? Da?? Si eu…

Dupa ce-a aparut acest post, cu sedinta fotografica aferenta, amindoua realizate de Mircea Radu, se cerea, din partea mea, o replica cel putin… “voievodala”! Am inceput s-o scriu si dintr-o simpla si amiabila felicitare, am dat in ditamai “Dreptul la replica in 3 tablouri si-un epilog”. Daca il vedeti pe Mircescu, transmiteti-i salutari mele… din dragoste, evident! Cit de curind, veti avea rindurile mele… Pina atunci, insa, dati click pe OPERA LUI!