“Mircea Radu… Incotro?!” sau “Pasii lui Mircea”
Drept la replica in 3 tablouri si-un epilog
Tabloul 1 – Despre o blonda…
Iarna era pe sfirsite. M-a sunat. Ne-am intilnit, intr-o dimineata, in Herastrau. Imediat, a inceput sa traga cadre. M-am ascuns dupa statui, m-am asezat pe banci si m-am agatat de toboganele copiilor. Rideam amindoi de tot ce faceam si nu credeam c-o sa iasa nimic normal… La un moment dat, in vizorul colectiv, isi facu simtita prezenta o tinara blonda. Inalta si atragatoare, ne-a acompaniat pe toata perioada sedintei noastre fotografice. Ea si Mircea pareau ca se cunosc de ceva vreme… In timp ce eroul nostru declansa tandru, deloc “voievodal”, aparatul foto, cadru dupa cadru, eu am organizat prinzul. Dupa o ora si jumatate, shooting-ul s-a savirsit, sculele s-au strins, iar noi am plecat din Herastrau, pentru o alta bucurie, de asta data, culinara! S-au mincat salate si s-a baut putin vin rosu! El a plecat cu sensibila domnisoara, iar eu cu amintirea unei dimineti de primavara timpurie…
Tabloul 2 – Despre Mircescu…
V-ati intrebat vreodata daca omu’ asta e indragostit? Daca are pe cineva sau daca intentioneaza, citusi de putin, sa treaca de la statutul de holtei, la cel de cap de familie? Da?? Si eu…
Dupa ce-a aparut acest post, cu sedinta fotografica aferenta, amindoua realizate de Mircea Radu, se cerea, din partea mea, o replica cel putin… “voievodala”! Am inceput s-o scriu si dintr-o simpla si amiabila felicitare, am dat in ditamai “Dreptul la replica in 3 tablouri si-un epilog”. Daca il vedeti pe Mircescu, transmiteti-i salutari mele… din dragoste, evident! Cit de curind, veti avea rindurile mele… Pina atunci, insa, dati click pe OPERA LUI!
Azi am cunoscut-o pe Deea… Ii place sa rida si sa scrie. Are o revista plina cu amintiri care se numeste „White pearl, black ocean”. Una dintre povestile ei m-a facut sa zimbesc si sa realizez ca unul dintre visurile mele, s-a implinit! Dati un click mai jos. Merita sa-i parcurgeti rindurile !
“LA ULTIMUL DANS TE ASTEPT…”
M-a sunat cineva de dimineata si m-a intrebat: “De ce nu mi-ai spus ca ai cintat cu Paul Anka?”. Am ramas o secunda interzis si dupa aceea am zimbit… I-am dat explicatiile de rigoare si i-am dat sa vizioneze aceasta filmare… Cum s-a intimplat? De ce? De ce eu??? Habar n-am… Asta-i destinul meu… Plin de surprize… Omul care i-a strins mina lui Sinatra, mi-a intins microfonul… Ce era sa fac?! Dati si voi un click pe DUETUL SECOLULUI si fiti martorii intilnirii noastre “epocale” pe care niciunul dintre noi n-a anticipat-o…
DUETUL SECOLULUI…:-)))
Facem greseli.
Cu totii…
Judecam si ne credem pe deplin maturi.
Iar apoi vine viata care
ne arata ca ne-am pripit
in aprecierea noastra.
Si regretam.
Si vrem ca data viitoare sa nu mai tragem concluzii gresite.
Asta e primul semn de intelepciune.
Dar…
se intimpla ca si a doua oara sa judecam strimb
si apoi
sintem putin deznadajduiti pentru ca…
doar ne maturizaseram, nu?
Si atunci, incepem sa intelegem…
Procesul poate dura
o viata,
doua
sau poate…
9!
Nu ne ramine decit sa fim
buni,
iubitori
si intelegatori cu cei din jurul nostru!
Love will save the day!
O campanie
de parteneriat
sufletesc!
Imi plac potecile ascunse
In lunga lume ravasita
Imi place sa ma duc pe ele
Intr-o senzatie innabusita.
Cind pe-ale vietii traiectorii,
Prindem in mina glorii dupa glorii
Si laudele curg gramada
Si prietenii-s mereu la sfada,
Atunci se face ca uitam,
Iubire sincera sa dam.
Cineva mi-a spus ca vorbesc prea mult cu cei de pe facebook… ca ii numesc prieteni, ca le spun ce-am pe suflet, de emotiile mele, de grijile mele si de ce fac in fiecare zi. Nu-i prea bine, a adaugat persoana. Nu-i cunosti, nu-i mai baga… asa in seama, a conchis.
Stiti ce va propun? Sa dati muzica mai tare!!! Cel putin o data pe saptamina dati muzica mai tare!!! O sa va intrebati ce muzica… Uite, exact piesa asta!!!! Reactia vecinilor? Surprinzatoare! O sa va intrebe cine cinta… Dati-le albumul si veti avea o noua relatie cu vecinul care pina ieri va batea un tablou in pereti, in fiecare dimineata si seara… Asadar, incepem: