Vad. Ceea ce e senzational!
Respir. Ceea ce e unic.
Gindesc. Ceea ce e sanatos.
Iubesc. Ceea ce e minunat!
Traiesc… ceea ce conteaza.
Oare?!

Va marturiseam, pe la inceputul anului ca, in ceea ce ma priveste, 2010 e un an plin de numere cistigatoare.

Doamnelor si domnilor, el este Obosila. Un maestru al disimularii fotografice!!!

“Cind o sa ma-nsor o sa fie cald.
Atit de cald, incit toata lumea o sa vrea sa ploua.
Si-atunci o sa ploua.
Si-atunci o sa ma-nsor!”

“Cintind, i-am spus ca o ador.
Cintind, i-am sugerat subtil ca mi-a fost dor.
Si nu neaparat doar de fatada.
Ci cu suplete, ca la promenada!

Dupa ce-au citit ai mei ce-am scris pe blog, mi-au propus sa ne vedem din nou sa povestim despre filme… Horatiu a promis ca aduce si niste mici, astfel incit titul postului se schimba: “Filme, lacrimi si gratare“!

Serile trecute am avut o discutie de pomina cu orchestra mea … Fiti atenti!

“Cuvintele pot fi dure, tari sau slabe.
Intelesurile… complicate.
Totusi, un lucru nu se schimba-n toate,
Ea si-a ei eternitate.

Dragii mei, mai sint putine momente pina cind, pe PAGINA MEA DE FAN, de pe facebook, vom fi 10.000, o mare familie de 10.000 de prieteni. E pentru prima data cind mi se intimpla lucru asta si nu vreau sa las sa treaca evenimentul fara sa va spun ceva.

Saptamina trecuta, am fost la Brasov… Drumul spre tata, trece pe linga colegiul Andrei Saguna. Aici, am cistigat 4 ani din viata. Ce timpuri, ce profesori, ce colegi, ce prieteni, ce iubiri… Nu ma las prada amintirilor pentru ca nu mai termin niciodata. Vremea nu era prietenoasa. Totusi, picaturile de ploaie m-au insotit perfect in nostalgia-mi molipsitoare.