Am inceput o poezie pentru tata. Sper s-o termin pina pe 6 august si sa i-o pot dedica… Iata cum incepe:
“A adormit…
Putin obosit si framintat,
Tata parea putin ingindurat.
Esenin, Magellan sau Nemo
Toti ii vorbesc in fiecare zi.
Discuta despre viata, arme si razboaie,
De iarna nemiloasa si de ploaie…
Tata, de reusita, nu se-ndoaie!”
Cum vi se pare pina acum?
Ah, Horia! Ce ne facem cu repetitiile? “A atipit…/ Putin obosit si framantat,/ Tata parea usor ingandurat.”
Cand spui Esenin, te referi la marele poet rus? Si nu inteleg ultimul vers “Tata, de reusita, nu se-ndoaie!”. Adica nu se inclina, nu se apleaca? Sau vrei sa spui ca nu ezita? Nu are dubii? Si atunci corect e “nu se indoieste”.
suna bine continua tot asa si o sa iasa ceva ffffffffff special :*:*:*:*
Horia, e foarte foarte frumoasa!!! si nu lasa profesorii de romana/sau ce se cred ei ca sunt sa te corecteze…bine ca nu era nici o forma de mesagerie rapida pe vremea lui eminescu pentru nu ar mai fi ajuns asa mare scriitor daca l-ar fi corectat toata lume…..(coboara-n jos luceafar bland)…… tine-o tot asa!!!
Sugestiile mele sunt in cea mai pozitiva maniera! Si nu o fac pentru ca ma cred profesor de romana (la drept vorbind, chiar sunt!
), ci pentru ca-mi place perfectiunea! E adevarat ca unele repetitii, tautologii, pleonasme nu supara intrucat au rolul de a convinge lectorul (iar versul din Eminescu citat de tine denota arhaicitatea limbii!), dar mie adverbul “putin” nu-mi suna bine de doua ori. Atat. Si Horia nu se supara!
daca tot vorbeai de Esenin, mi am adus aminte de : Tot mai traiesti, batrâna mama?
Tie, cu supunere, ma-nchin!
Mica-ti casa, seara de arama,
Lumineze-o pasnic si senin. ” super versuri…..
eu de tata mi am luat ramas bun acum ceva ani…dar vazandu ti tatal in clipul de pe 37 ..mi a tresarit inima…aduna ti fortele , scrie cele mai frumoase versuri , scoate l la o plimbare prin padure si spune i le ca si cum sufletul tau ar vorbi… .
promitator!bafta
E Tata,doamne si e suficient
e radacina mea in cerul tau prea sfant.
e Tata,Doamne,Omul sfant
ce s-a luptat cu noptile-n trecut
si s-a luptat cu zilele cu soare
ca sa ma faca Doamne baiat mare!
fa-i Doamne zilele senine
si fa-le Doamne si usoare
ca sa le poate duce pe picioare
Taticul meu-Omul cel bun!
ana…. ce frumos ai spus-o! bravo.
bibi… sper sa-ti placa si ce va urma pe 6 august…
ioana… oh, da! el m-a dus prin atitea paduri, incit si acum le mai simt mirosul…
Imi place cum suna pina acum, dar cred ca n-ai nici o indoiala asupra faptului ca ceea ce scri tu place tuturor oamenilor care au o “simtire” romantica! De fapt trebuie sa te bazezi pe un lucru cert: ce-ti place tie place si altora, nu putini la numar!
HORIA AM VAZUT CA AI SCRIS O POEZIE DESPRE TATAL TAU…FOARTE FRUMOS!STIU CA MAINE ISI VA SERBA ZIUA DE NASTERE SI II TRANSMIT ”LA MULTI ANI!” MERITA DIN PLIN DARUL DE A VA AVEA PE TINE SI PE FRATELE TAU.MAI MULT CRED CA MIINE VEI FACE UN SPECTACOL FOARTE REUSIT PE CARE AM AFLAT CA L-AI DEDICAT TATALUI TAU!FELICITATARI!
Cu drag, pentru Horia si Tatal!
Cand privesti cu inima, simti durere, simti compasiune fata de experienta universala a suferintei pe care amandoi o impartasiti. Din acea compasiune se naste iubirea, dar nu iubirea care vrea sa-i indrepte sau sa-i schimbe pe ceilalti, ci iubirea care accepta, afirma, intinde mainile, e prietenoasa si da forta.
elisabeta… tot ceea ce scriu aici e pentru mine si pentru prietenii mei! ca sint poezii, fotografii sau ginduri de-ale mele, le realizez cu mare drag. iar daca exista cuiva caruia ii place ceea ce vede, placerea e numai de partea mea! multam pentru rindurile tale!
m-a impresionat , imi place mult