Va invit sa ne gandim, timp de doua ore, la niste copii care au nevoie de ajutor. Nu-i mult! Va invit sa incercam sa le castigam prietenia…
Prietenia lor este extrem de pretioasa pentru mine. Ma imbogateste, ma motiveaza, ma face sa … cant 
. Pentru ei cant pe 25 martie. Pentru ei va invit sa cantati cu mine!
ADRESA: Dorobanti, Charles de Gaulle, str Amiral Constantin Balescu nr 3
REZERVARI la tel: 0726.713.493, office@envyclub.ro, www.envyclub.ro
Gata cu vacante, crize si minus nu stiu cite grade! In februarie am multe de facut si vreau sa fiti alaturi de mine!
Pentru preselectia din 6 si 7 februarie, au venit cereri din toata tara. Pina acum, peste 150 de instrumentisti, vocalisti si performeri, la te miri ce instrument, vor sa aiba o auditie. Ii asigur ca abia astept sa-i vad si sa-i aud. Daca voi selectiona 2-3 dintre ei, sint fericit. Un tinar din Banat ma intreba daca are sens sa faca drumul Timisoara-Bucuresti… Nu stiu… Are?! Orchestra mea stie foarte bine ca sint exigent si niciodata nu sint pe deplin satisfacut de prestatia cuiva… Asadar, pentru 6 si 7, tuturor tinerilor artisti, multa bafta!!!!
Deja au inceput rezervarile la Clubul Tribute! Primele 50 de bilete s-au dus! Primul concert din 2010, va avea loc cu ocazia mult mediatizatei zile de Valentine si vreau tare mult sa va am alaturi. Cu sau fara iubita, va astept duminica, 14 februarie, la Clubul Tribute, de pe Calea Victoriei nr. 118!
Cind ati fost, ultima data, la un Bal Vienez? Cind ati valsat ultima oara pe acordurile unei orchestra din Viena? Fara doar si poate, cel mai frumos eveniment la care puteti veni este Balul Vienez, care se va intimpla pe 27 februarie, la Palatul Parlamentului, Sala Unirii! Il produc, alaturi de echipa mea, de 6 ani si e o splendoare de spectacol! Dar despre bal, va voi povesti, pe larg, zilele viitoare…
Asadar, sinteti gata pentru februarie?????
Ce-o sa cintam pe 26 decembrie?
De Craciun, de iubire, de disperare, de Romania, de noi si de ceilalti… de toate! Va fi un nou spectacol pe gustul celor care vor veni in Tribute!!! The LAST BEST SHOW e spectacolul vostru facut de noi, HB orchestra!
L-am intrebat pe tata daca are chef si dispozitie, la cei 79 de ani ai lui, sa vina intr-un club bucurestean… Stiti ce m-a intrebat? Au si wiskey? I-am spus c-o sa vorbesc cu Jack, sa vedem ce putem face…
Asadar, exista multe sanse ca in a doua seara de Craciun sa-mi vad tatal in primul rind, la concert. Ar fi o mare bucurie pentru mine! El vine rar la spectacolele mele pentru ca Brasovul ii place ceva mult mai mult, iar drumurile omoara dorintele…
Dragii mei, daca alegerea vostra, pentru a doua seara de Craciun, este concertul meu de la Tribute, nu-mi ramine sa va zic decit ca in 2009, Mos Craciun va veni de 2 ori la voi!!! A doua oara ceva mai muzical…
Va sarut si va astept simbata, 26 decembrie la ultimul concert pe 2009, marca Horia Brenciu.
Uitasem… mai sint 60 de locuri… restul e in picioare!
Pina la 30 de ani, toate revelioanele le faceam acasa, la Brasov, alaturi de tata si prieteni mei, departe de “zgomotul” petrecerilor sau al spectacolelor care marcau trecerea anului…. Mi se parea ceva deplasat sa pierd seara in alta parte. Asta s-a intimplat pina acum 6 ani… incepusem, deja, destul de serios spectacolele alaturi de orchestra mea si totul incepea sa capete alte forme artistice. Productiile de cabaret devenisera deja o atractie, iar cheful de a cinta cu trupa crestea de la un spectacol la altul. A venit prima cerere extrem de concreta de revelion. La Marriott! Si odata cu ea si sarcina de a produce intreg revelionul, acolo.
De la bun inceput trebuie sa stiti ca e vorba de cea mai complexa seara de revelion din tara. JW Marriott are 5 locatii in care se intimpla, in seara dintre ani, 5 show-uri simultane. Programul incepe la 8 seara si se termina… dimineata, e extrem de bine pus la punct, de fiecare data si iti rezerva o sumedenie de surprize.
Filmul l-am facut in 2004, chiar la prima colaborare ca producator si artist cu Marriott. Dupa cum s-a putut vedea, eram ceva mai tinar, iar echipa mea de atunci, desi era la inceput de drum, deborda de inventivitate… Acum, dupa 6 ani de experienta, totul trebuie sa arate mult mai bine. In clipa de fata, intreg stuff-ul HB Media Entertainment lucreaza la ultimele retusuri pentru evenimentului de anul aceasta. Partea tehnica va fi asigurata de SMART RENTAL DIVISION, iar tema revelionului este “Duete de iarna”. Si artistii care si-au anuntat prezenta la spectacolul anului fac ultimele pregatiri vestimentare si muzicale…
La miezul noptii ghinionul se va sparge in mii si mii de cioburi!!! Deja e o traditie ca dupa venirea noului an, aproape toti cei 1000 de invitati, aflati deja in fata hotelului, sa sparga paharele de sampanie. Dupa ce toata lumea urmareste cu sufletul la gura, vreo 15-20 minute, artificiile special pregatite pentru celebrul moment, incepe nebunia paharelor sparte. E un spectacol unic!!! Pina acum nimeni, din cei care au venit la revelionul de la Marriott, nu s-a plins de lipsa de noroc pentru noul an.
Dupa ce se va fi spart ghinionul, toata lumea va urca la etajul I, in locul numit “Viena”. Ei bine, anul asta, pentru prima data, are loc un show unic, la care vor participa mai multi artisti. Ei vor cinta alaturi de mine si orchestra mea. Toti cei implicati in acest moment repeta de zor fiecare melodie. Va fi primul vostru spectacol din 2010!!!
Daca nu aveti seara de revelion rezervata, pina acum, n-ar fi rau s-o faceti. Iar daca alegerea voastra e Marriott, va spun doar ca o echipa de peste 220 de oameni va lucra pentru voi o seara intreaga! Stuff-ul Marriott va cuprinde 60 de bucatari, peste 100 de ospatari, iar pe linga ei, vreo 60 de artisti si tehnicieni, vor gravita pe linga voi, pe 31 decembrie catre 1 ianuarie… O adevarata armata va avea grija sa nu va lipseasca nimic la trecerea anilor! Veti celebra noul an alaturi de o familie formata din peste 1000 de invitati, iar anul asta, va garantez, mai mult ca niciodata, momentele artistice vor fi de nota 2010!
Tu ti-ai revervat un loc? Daca nu ai facut-o inca, suna la numarul 021-4032958.
PS – au mai ramas numai 300 de bilete…
Dragii mei,
Dupa un 1 decembrie plin de dragoste, generozitate si profunda reverberatie spirituala e momentul sa trecem la lucruri serioase. Va spun verde-n fata ca avem o luna grea! Luati de notati urmatoarele date:12, 26 si 31 decembrie!
Pentru inceput, 12 decembrie…
Atunci va fi ziua unui om care ne-am marcat pe toti, intr-un fel sau altul. Frank Sinatra s-a nascut pe 12 decembrie 1915, in Hoboken, New Jersey. Dupa ce a muncit o perioada pentru ziarul local, Jersey Observer, Sinatra s-a decis sa urmeze cariera de cintaret. Asta s-a intimplat dupa ce a ascultat concertul lui Bing Crosby din 1933. Dupa ce a cistigat un important talent show al vremii, “Major Bowes Amateur Hour”, cu trupa “The Hoboken Four”, i s-a dat sansa sa cinte cu Henry James, un nume in muzica acelei perioade. Dupa 6 luni, il parasea pe James, pentru a lucra cu Tommy Dorsey si orchestra sa. Cu acesta din urma devine extrem de popular si incepe sa performeze sub nume propriu.
De-a lungul carierei, Sinatra a participat la realizarea a peste 90 de albume, multe dintre ele avind mare succes de top. “In the wee small hours”, “Come fly with me”, “Only the lonely”, “Nice and easy”, “Strangers in the night” sint citeva dintre ele. A fost si un actor desavirsit fiind distribuit in peste 80 de filme si show-uri de televiziune. In 1954 obtine Oscarul pentru rolul secundar din productia “From here to eternity”. Printre filmele notabile in care a mai jucat se numara si “The manciurian candidate” sau “Ocean’s eleven”.
Dupa succesul cinematografic, Sinatra face echipa cu Nelson Riddle, celebrul aranjor si leader de orchestra, care-i purta si numele. Alaturi de acesta, Sinatra produce unele dintre cele mai memorabile hituri: “Strangers in the night”, “New York, New York”, “I’ve got you under my skin” si all-time clasicul, “My way”.
Tot in decembrie, pe 8 mai precis, Sammy Davis jr ar fi implinit 84 de ani. O personalitate artistica distincta a secolului XX, Sammy Davis era cintaret, dansator, actor si poate unul dintre cei mai fabulosi imitatori de voci celebre pe care i-a avut vreodata scena. Alaturi de Sinatra si Dean Martin, a format unul dintre cele mai frumoase si faimoase trupe ale lumii showbiz-ului american, The Ratpack.
Dino Paul Crocetti, alias Dean Martin, se stingea pe 25 decembrie 1995, in Beverly Hills, dupa ce o viata a uimit si a fermecat o lume intreaga prin cel mai catifelat si cool timbru al tuturor vremurilor.
Si pentru ca lista lunii decembrie sa fie completa, pe 20 decembrie, se implinesc 36 de ani de cind a plecat de linga noi Bobby Darrin, cel caruia Kevin Sacey i-a dat viata pe ecran in memorabilul film documentar, Beyond the sea!
Pe 12 decembrie, la Tribute, vom aduce un tribut muzical acelor oameni si acelor vremuri. Cine vrea sa fie alaturi de noi, trebuie sa aiba o tinuta adecvata, muzicala si vestimentara. O data pe an, trebuie sa fim ca ei… Si inca ceva… Mi-a fost extrem de usor sa aleg titlul show-ului.
Asadar, pe 12 decembrie, Horia Brenciu si HB orchestra va invita la spectacolul “My way”.
Pe 26 decembrie, o sa fie ultimul spectacol de club, la Tribute, iar pe 31 decembrie, e cel mai tare revelion. Locul, la fel ca in ultimii 6 ani, este JW Marriott. Dar despre cele 2 va voi da informatii ceva mai tirziu! Promit!
Urmare a concertului reusit de sambata seara de la Tribute, organizatorii mi-au propus inca 2 cantari pentru sfarsitul lunii acesteia. Imi place ideea lor mai ales ca s-a pus problema ca evenimentele sa aiba loc in 2 seri consecutive. Ar fi o provocare interesanta Am cateva zile sa ma gandesc la aceasta propunere si la temele celor 2 tributuri…va reamintesc ca cel de sambata s-a numit ‘A tribute to the American Dream’…Pareri? Propuneri?
De mic cant in engleza. E a doua mea limba. Acasa, prindeam Europa Libera si Vocea Americii. Anii ‘80 i-am ascultat la Enescu 2, un radio cu lampi pe care l-am distrus treptat din cauza loviturilor aplicate. Pe vremea aia nu stiam ca mizeriile care ma impiedicau sa ascult melodiile sunt de la bruiajul mojic al unor cretini.
Topurile americane, Radu Theodor, Andrei Voiculescu si intreaga echipa superba de la Europa Libera, iar pe cealalta frecventa, gigantul Willis Canover, responsabil cu jazz-ul, Judy Massa, country side si Casey Kasem, cel care a fondat celebrul American top 40, in 1970! Era un continuu extaz pentru mine. In cateva cazuri, am mai prins si BBC-ul… ce vremuri. Posturile astea de radio mi-au format gusturile muzicale. Tata avea partea de stiri, iar eu… muzica! Pana la urma, am luat aparatul la mine in camera. Era prea multa muzica…
Seri la rand cu urechea palnie, dupa-amieze de duminica cu metronomul, povestile despre Cornel Chiriac spuse in special de Radu Theodor ma influentau puternic. Atunci se faceau adevaratele playlist-uri, acele scrisori venite din tara prin cine stie ce filiera, care contineau MUZICA, piese de Led Zeppelin si Dire Straits, de Floyd, de Purple sau alte nebunii geniale. Cat puteau sa riste oamenii care trimiteau depesele alea? Cat de mult doreau ei sa asculte melodiile alea pe care, poate, nici nu le aveau acasa, printre casetele lor (apropos, ati mai folosit cuvantul asta, ‘casete’, in ultima vreme?!).
Auzeam pentru prima data King Krimson, Iron Buterlfy sau Zappa si ma intrebam daca oamenii astia nu sunt cumva de pe alta planeta. Prima piesa pusa pe pianul cumparat de mama a fost Child in time. A trebuit s-o ascult de vreo 5-6 ori, in tot atatea saptamani. Retineam cateva masuri si trebuia sa astept duminica urmatoare pentru a putea sa continuu “partitura”… pe atunci, piesele se auzeau doar o data… era imposibil sa te plictisesti de ele. Imposibil.
Era o emisiune la BBC… Iti traduceau vers cu vers, iti dezvaluiau mesajul din spatele cuvintelor si la sfarsit, se asculta piesa intreaga. Asa am inteles ce zicea Steve Wonder despre Haloween, in I just called to say I love you.
Ma intelegeti acum de ce show-ul meu de la Tribute se va numi American dream, tocmai de Haloween? Pentru ca pentru mine acest vis il reprezinta muzica, in primul rand, a acelor ani. Toata splendoarea din 70 si 80 sta acum in note muzicale si in cuvinte cantate de oameni care au intrat intr-o galerie de clasa. In play-ul meu sunt Lionel, Frank, Tina, Ray, Nat King, Dean, Sammy, Earth, Wind & Fire, Prince, Elvis, Madonna, Steve Miller, Cool and the Gang, Steve, Don Mclean si, cu voia dumneavoastra, putin Michael… si multi altii care au eticheta made in USA!
Simbata seara, la Tribute, n-o sa fie nicio stafie si nimeni care sa nu se bucure de muzica. Pentru cei care au rezervat pana acum locuri, ii linistesc si le spun ca va trebui sa se implice, ca de obicei, cum o fac la spectacolele mele, la cateva melodii. Sa-si pregateasca vocea si energia necesara unei asemenea seri… pentru cei care nu ma cunosc in postura de cantaret si nu-i intereseaza muzica asta, le dau un sfat: Nu veniti si gata! Pam pam
Un alt moment Unforgettable petrecut marti, in scurta mea interventie de la Observator. Un duet in premiera cu superba Simona Gherghe. Enjoy:
E pentru prima data in viata mea cand ii spun cuiva, fata-n fata: “am asteptat vreo 30 de ani sa-ti spun ca iubesc muzica ta…” Si dupa ce i-am zis asta, am vorbit vreo 5 minute despre lucruri neinsemnate legate de viata.Asa s-a termina pentru mine noaptea de marti. Stand de vorba amical cu Natalie Cole pe o bancheta retrasa din Hard Rock Café.
Locurile pe care mi le-am cumparat la concertul de la Sala Palatului erau la balcon, mult prea indepartate de scena… totusi, cand a intrat am realizat ca oriunde as fi stat era perfect. Inalta, imbracata intr-o rochie lunga si neagra, avand un colier si o bratara care-i straluceau in lumina reflectoarelor, a salutat zambind publicul si a inceput sa cante… din clipa aia, impreuna cu cei 4000 de oameni din sala, am intrat in alta lume. Cu totii am inceput sa mergem pe Route 66…
Timp de aproape 2 ore am trecut prin toate starile posibile… bateam din palme, din degete, cantam, ma ridicam de pe scaun, zimbeam, plangeam si nu-mi venea sa cred ce mi se intampla…. Ne-a povestit de Nat King Cole, de parintii ei, de iubire, de Tony Bennett, de Sinatra, de Charlie Chaplin, de copilaria ei, de Diana Krall, de Fever, de toate pe care vroiam sa le auzim… Alaturi de cei 6 muzicieni, care o acompaniau, Natalie ne-a dat unele dintre cele mai superbe pagini din istoria swing-ului. Iar cand, in spatele lor, cortina s-a dat la o parte iar de pe un ecran a aparut Nat King Cole si amindoi au inceput Unforgettable, 4000 de suflete au inceput sa aplaude. Cred ca au fost cele mai sincere aplauze pe care le-am auzit vreodata. Veneau din suflet pentru o artista careia ii place sa cante din suflet.
Dupa al 2-lea bis, Natalie a revenit pe scena desculta. A mai cintat inca 2 melodii si a parasit scena Salii Palatului.
Ce s-a intamplat dupa aceea?! Dupa un spectacol de 2 ore, nu credeam ca mai vrea sa vina in alta parte… sincer. A doua zi, pleca spre Varsovia, pentru un nou concert si banuiam ca vrea sa-si ingrijeasca vocea. Cu gindurile astea am plecat spre Hard Rock, unde m-am intalnit cu cei din orchestra mea. Le-am spus de spectacol si i-am vazut zambind pe fiecare. Le-am zis sa nu-si faca iluzii ca Natalie o sa vina aici pentru ca artista trebuie sa se menajeze, in special cand e in turneu. Ne-am retras in cabina din spatele scenei si am mai continuat sa le istorisesc despre concert. Ei fusesera la probele de sunet in tot rastimpul asta si nu au putut sa vine si la spectacol…
Eram déjà resemnati, cand cineva din stuff-ul meu intra pe usa si ne spune ca Natalie e in fata si ne asteapta sa cantam. A fost ca si cand toti ne-am injectat adrenalina. Am sarit in sus si am luat playlist-ul din nou (oare pentru a cata oara?!) sa vedem care e cea mai buna piesa pentru inceputul spectacolului… Ain’t that a kick in the head… asa am inceput. Cu o piesa de-a lui Dean Martin. Realizati, banuiesc, ca Natalie l-a cunoscut si pe Dean si cunoaste bine melodia asta… va dati seama ce emotii am avut eu cantand-o!?!?
Am inceput spectacolul. Desi nu era plina sala, oamenii reactionau bine la swing-uri… Natalie alaturi de trupa ei erau in partea stanga, undeva pe la mijlocul salii. Din cand in cand, trageam cu coada ochiului sa le vad reactia… uimitor!!! Dansau!!! Unii dintre ei bateau ritmul melodiei cu mana, iar altii zambeau uitandu-se la scena. Am prins curaj. Am inceput Minnie the moocher, un cantec din anii 30, facut celebru de Cab Calaway. Am coborat in sala si incet, incet m-am apropiat de locul lor. Am cantat cu ei vreo 3 minute si din clipa aia totul a mers ca pe roate… nu vreau sa va povestesc prea multe despre cum si ce am cantat, ci vreau sa va spun ca mi-a facut o placere teribila, atat mie, cat si orchestrei mele sa facem spectacol pentru lumea stransa acolo. Alaturi de cei peste 100 de oameni, am cantat si am aplaudat, am dansat si impreuna am avut o seara de neuitat… Unfogettable…
Aproape de final, am cantat Septembrie, luni si i-am dedicat-o… a aplaudat.
Ceea ce e totusi paradoxal este ca nu am performat Unforgettable, desi tot ce mi se intampla era de-a dreptul de neuitat si in toate aparitiile mele din ultima vreme, de la tv, am vorbit doar de melodia asta… nu vroiam sa stric gustul piesei cantata de Natalie, la concertul ei. De mult timp nu-mi dadusera lacrimile ascultand un cantec, asa cum mi s-a intamplat atunci, pe un loc indepartat de scena, la sala Palatului. Poate data viitoare o sa fac duetul asta cu Natalie… cine stie?!
Ce sa va mai spun? Am terminat show-ul. Ne-a chemat la masa ei si am stat de vorba cateva minute. I-am felicitat intreaga echipa de artisti, m-am asezat langa si am inceput sa discutam despre lume si viata. I-am multumit pentru concert si ea ma felicitat pentru ceea ce vazuse. Ne-am sarutat si i-am urat bafta in Varsovia, unde continua turneul.
Cam asta a fost… e greu sa ai zile de neuitat si totusi ieri a fost una dintre ele.Multumesc tuturor celor care mi-au tinut pumnii si sper ca de fiecare data cand ne intalnim la concerte, fie ale mele, fie ale altor artisti, sa traim ceva de neuitat…
Sa aveti o zi frumoasa ca ziua mea de marti, 27.10.2009!!!
Cautand ecouri ale vizitei lui Natalie Cole, am gasit 2 articole despre concertul de sambata de la Tribute. Unul pe Europa FM, altul pe stiumuzica.ro . Ideea e cam aceeasi in ambele: Gotta be there!!!