…privesc Eurovision-ul de la inaltime!
Ieri am avut parte de un eveniment mai neplacut. Am facut pana de cauciuc… eram pe la Piata Unirii. Aveam intalnire undeva pe langa Romana.
De schimbat cauciucul, n-aveam niciun chef, de luat taxiul nici atat, asa ca am luat-o pe jos, prin Bucuresti.
Nu vreau, deloc, sa ma refer la starea trotuarului sau la cat de gri sunt blocurile.
M-am intalnit, in drumul meu, cu multe femei. Toate, dar toate, aveau cel putin un fir de floare in mana. Toate, dar toate, erau frumoase si zambitoare.
Am ajuns la intalnire extrem de bine dispus, optimist si plin de viata. De ce oare 1 martie e doar o data pe an?!
O simtiti !?
Chiar daca va fi frig, chiar daca va ploua, chiar daca va fi urat afara, nu are nicio importanta azi! Azi aerul MIROASE altfel. Si stiti de ce?! E mirosul unui NOU INCEPUT! Inceput de viata. Inceput de timp.
PRIMAVARA…
Da, e atat de bine sa stai la soare si sa simti ca ai atins nirvana… Mai bine de atat nu se poate! Asta-i maximum! Ei bine, de aici incep problemele. 
De aici nu poti merge decat in jos: vine toamna, incepe iar serviciul,scoala, vin ploile, apoi iarna 
…
Pe cand azi.. AZI e o zi speciala. Pentru ca, de azi incolo, lucrurile nu o pot lua decat in sus! The only way is up, baby!!!!… Asa zicea o melodie, din tineretea mea zbuciumata…
Va invit la un exercitiu simplu: deschideti geamul, inchideti ochii, trageti adanc aer in piept si gantiti-va la toate lucrurile bune care POT sa vi se intample anul asta! Nu-i asa ca totul pare posibil azi? Si… ascultati-ma pe mine… chiar ESTE!
Evident, la multi ani tuturor doamnelor! Urarea mea pentru ele este sa fie fericite atat cat poate cineva sa fie. Iar urarea mea pentru noi (barbatii) este sa ne onoreze intotdeauna (si neconditionat) cu diafana lor prezenta!
PS: As vrea ca asta sa fie un nou inceput si pt. blog – o sa vedeti in curand la ce ma refer 
Dragii mei, iata citeva noutati de ultim moment… Rezervarile la club TRIBUTE, pentru concertul de pe 14 februarie, s-au terminat de 3 zile! Mai sint locuri numai in picioare, iar biletele pentru Balul Vienez sint pe terminate!
Iar acum 2 vorbe despre preselectie… Dupa ce, timp de 2 zile, peste 350 de oameni, mi-au cintat de la Chick Corea pina la Gabriel Dorobantu, de la Lady Gaga pina la Nelly Ciobanu, de la drimba pina la EWI (electric wind instrument), va spun deschis ca viata e minunata! Azi, incep o noua saptamina, cu credinta ferma ca cineva, acolo, sus, se uita la mine si imi zimbeste in permanenta! Nu simtiti si voi acelasi lucru?!
Gata cu vacante, crize si minus nu stiu cite grade! In februarie am multe de facut si vreau sa fiti alaturi de mine!
Pentru preselectia din 6 si 7 februarie, au venit cereri din toata tara. Pina acum, peste 150 de instrumentisti, vocalisti si performeri, la te miri ce instrument, vor sa aiba o auditie. Ii asigur ca abia astept sa-i vad si sa-i aud. Daca voi selectiona 2-3 dintre ei, sint fericit. Un tinar din Banat ma intreba daca are sens sa faca drumul Timisoara-Bucuresti… Nu stiu… Are?! Orchestra mea stie foarte bine ca sint exigent si niciodata nu sint pe deplin satisfacut de prestatia cuiva… Asadar, pentru 6 si 7, tuturor tinerilor artisti, multa bafta!!!!
Deja au inceput rezervarile la Clubul Tribute! Primele 50 de bilete s-au dus! Primul concert din 2010, va avea loc cu ocazia mult mediatizatei zile de Valentine si vreau tare mult sa va am alaturi. Cu sau fara iubita, va astept duminica, 14 februarie, la Clubul Tribute, de pe Calea Victoriei nr. 118!
Cind ati fost, ultima data, la un Bal Vienez? Cind ati valsat ultima oara pe acordurile unei orchestra din Viena? Fara doar si poate, cel mai frumos eveniment la care puteti veni este Balul Vienez, care se va intimpla pe 27 februarie, la Palatul Parlamentului, Sala Unirii! Il produc, alaturi de echipa mea, de 6 ani si e o splendoare de spectacol! Dar despre bal, va voi povesti, pe larg, zilele viitoare…
Asadar, sinteti gata pentru februarie?????
Artistul Horia Brenciu cauta muzicieni cu care sa imparta scena, emisiuni tv, articole in ziare, intr-un cuvant…FAIMA!
Doritorii trebuie să ştie să cânte la unul dintre următoarele instrumente: chitară, chitară bass, tobe, clapă, saxofon, trombon, trompetă, pian şi percuţie. Pe lângă instrumentişti, HB orchestra caută backing vocals.
Aşadar, dacă eşti posesorul unei voci excepţionale, ai peste 18 ani, eşti fată sau băiat, trebuie să ne dai ocazia să iţi oferim un loc pe aceeaşi scenă cu Horia Brenciu.
Nu în ultimul rând, candidaţii la titlul de vedetă HB orchestra, trebuie să fie înzestraţi cu următoarele „defecte”: iniţiativă, originalitate, caracter puternic, creativitate, pasiune, entuziasm şi perseverenţă.
Corespunzi criteriilor de mai sus? Nu ezita să te înscrii trimiţând un mail pe adresa contact@hbm.ro sau sunând la nr. de tel 0732828282, până pe 4 februarie. Nu uita să menţionezi instrumentul la care cânţi!
Preselecţia va avea loc în zilele de 6 şi 7 februarie 2010, între orele 10:00 şi 20:00, la hotelul Athenee Palace Hilton, Strada Episcopiei nr. 1- 3, Bucureşti.
Si daca primul post pe anul asta a inceput cu o poezie, al doilea ar trebui sa contina un poet si-o amintire.
Azi e ziua in care s-a nascut, doar am invatat cu totii lucru asta, in primii ani de scoala. Au trecut, de atunci, 160 de ani. E Eminescu, e al nostru si e national! Din pacate, pentru mine, doar anul trecut i-am atins pridvorul casei, nuferii si scrinul…
Anul trecut, un domn m-a chemat la Botosani. Dorea un concert cu mine, acolo … Ne-am cunoscut, mai intii, in Bucuresti, iar de la prima stringere de mina, am ramas prieteni. Pur si simplu, am simtit asta, reciproc. Fuma cam mult… I-am reprosat asta si mi-a zimbit. Dupa un timp, a venit si ziua spectacolului. La Botosani, i-am cunoscut intreaga familie… Sotia, fiul, nora, prietenii… Toti il iubeau si mi se parea ceva normal. Desconsideri gindul ca la o virsta inaintata, poti sa intilnesti un om caruia poti sa-i spui prieten. Prejudecatile noastre prostesti… Am facut multe planuri, impreuna, pentru spectacole viitoare, iar dupa ce am vizitat si locurile de la Ipotesti, euforia mea nu mai cunostea margini. Ne-am despartit la aeroport, plini de speranta pentru viitor…
Azi, Dan nu mai e printre noi. S-a stins putin timp dupa ziua aceea, in septembrie. Avea 55 de ani. De fiecare data cind privesc fotografiile facute acolo, vad, printr-un fum de tigara, zimbetul lui larg si plin de liniste.
Sa aveti o zi linistita.
Post in memoria lui Dan…
Mai multe poze puteti vedea aici, poze facute in ultima mea calatorie la Ipotesti.
Intro:
“2009, rau se termina…
Blogul meu, inexplicabil, se bloca.
Dar 2010, a inceput in forta!
De acum, www.horiabrenciu.ro va arde ca o torta!”
Ca o torta olimpica, ce sa zic… Am revenit pe pozitii dupa ce multe dintre amintirile si panseurile mele, de pe intreg anul trecut, s-au dus pe apa simbetei, intr-o singura suflare. Am primit o explicatie timpita si dintii mi s-au inclestat. Si pe cind era sa cad secerat de destinu-mi lipsit de orizont bloggeristic, o mina mi-a venit in ajutor.
Unu tip mic de statura, albinos si lipsit de simtul umorului, Cabral, mi-a ridicat moralul. Cu ajutorul lui si al unor oameni de o minunata credinta, intr-ale internauticii, mi-am repus pe blog aventurile din 2009… Asadar, cine e interesat ce s-a intimplat in anul trecut, cu subsemnatul, sa viziteze urgent www.horiabrenciu.ro.
Dar, prezentul si viitorul bat la usa!!! Sa intre, zic si sa trecem la treaba!
Iar daca primul post pe anul asta, a inceput cu o strofa, ei bine, el se va termina cu o poezie! Iat-o…
Poezia blogului (usor actualizata)
“Lasa masa, lasa casa,
Lasa mama, lasa tata,
Lasa frati sau chiar surori,
Concentreaza-te posteritate pe-al meu blog,
Plin de comori!
Ale mele ginduri, sentimente, planuri
Aici isi vor face veacu’!
Daca nu cumva, din intimplare
Cade serveru’… La dracu!!!
Un an mai bun nici c-a existat…
In 2010 vom beneficia, din plin, de crize!
Eu, promit ferm si o idee exaltat
C-al meu blog va fi contine doar surprize!
Ce-o sa scriu?! De toate!
De muzica, de viata si de moarte…
Cum nu ramain defel, deoparte,
Blogul va fi precum o carte!
Asadar, dragi prieteni, cititori versati,
Primiti cu mare afectiune
Un gind si-o augusta cugetare,
Toate-ntr-un blog ca o minune!
Si cum zice urarea stramoseasca, despre bani,
Sa fiti iubiti la anu’ si la multi ani!”
Pe vremuri, tata scria poezii. Unele erau cu adevarat frumoase. Altele aveau un aer mai gri, citeodata mai sumbru… de unde, poate si gindurile unui om la 70 de ani…
Ieri i-am dat telefon si l-am intrebat daca a mai scris ceva, in ultima vreme. Nu… N-a reusit, deloc. Nu mai poate sa tine niciun creion in mina, desi e plin de vorbe de duh cind vorbim la telefon.
L-am rugat sa mai incerce. Sa nu se impiedice de inconfortul unui pix sau al unor degete care nu-l mai asculta. Daca sufletul simte o flacara creativa, lucru asta trebuie trimis posteritatii, nu? A biiguit ceva si mi-a zis c-o sa mai incerce.
Abia astept sa-l sun miine…