M-a sunat cineva de dimineata si m-a intrebat: “De ce nu mi-ai spus ca ai cintat cu Paul Anka?”. Am ramas o secunda interzis si dupa aceea am zimbit… I-am dat explicatiile de rigoare si i-am dat sa vizioneze aceasta filmare… Cum s-a intimplat? De ce? De ce eu??? Habar n-am… Asta-i destinul meu… Plin de surprize… Omul care i-a strins mina lui Sinatra, mi-a intins microfonul… Ce era sa fac?! Dati si voi un click pe DUETUL SECOLULUI si fiti martorii intilnirii noastre “epocale” pe care niciunul dintre noi n-a anticipat-o…
DUETUL SECOLULUI…:-)))
Cineva acolo sus îmi opreşte paşii
Cineva acolo sus îmi adună gîndul
Cineva acolo sus, fără aşteptare
În figuri geometrice şi plane,
Păpuşi înfăşoară în gene şi-adoarme.
Facem greseli.
Cu totii…
Judecam si ne credem pe deplin maturi.
Iar apoi vine viata care
ne arata ca ne-am pripit
in aprecierea noastra.
Si regretam.
Si vrem ca data viitoare sa nu mai tragem concluzii gresite.
Asta e primul semn de intelepciune.
Dar…
se intimpla ca si a doua oara sa judecam strimb
si apoi
sintem putin deznadajduiti pentru ca…
doar ne maturizaseram, nu?
Si atunci, incepem sa intelegem…
Procesul poate dura
o viata,
doua
sau poate…
9!
Nu ne ramine decit sa fim
buni,
iubitori
si intelegatori cu cei din jurul nostru!
Love will save the day!
O campanie
de parteneriat
sufletesc! 
Imi plac potecile ascunse
In lunga lume ravasita
Imi place sa ma duc pe ele
Intr-o senzatie innabusita.
Cind pe-ale vietii traiectorii,
Prindem in mina glorii dupa glorii
Si laudele curg gramada
Si prietenii-s mereu la sfada,
Atunci se face ca uitam,
Iubire sincera sa dam.
Cineva mi-a spus ca vorbesc prea mult cu cei de pe facebook… ca ii numesc prieteni, ca le spun ce-am pe suflet, de emotiile mele, de grijile mele si de ce fac in fiecare zi. Nu-i prea bine, a adaugat persoana. Nu-i cunosti, nu-i mai baga… asa in seama, a conchis.
Stiti ce va propun? Sa dati muzica mai tare!!! Cel putin o data pe saptamina dati muzica mai tare!!! O sa va intrebati ce muzica… Uite, exact piesa asta!!!! Reactia vecinilor? Surprinzatoare! O sa va intrebe cine cinta… Dati-le albumul si veti avea o noua relatie cu vecinul care pina ieri va batea un tablou in pereti, in fiecare dimineata si seara… Asadar, incepem:
De citeva saptamini incoace, v-am povestit cite putin despre cele 12 piese, de pe albumul 37… Ei bine, a venit marele moment! Dupa mai bine de jumatate de an in care toata echipa mea a lucrat la realizarea acestui cd multimedia, a venit momentul adevarului! A venit momentul vostru!!!
„Departe… undeva…
Aud zgomot de uşi ce se-nchid.
Văd oameni ce-ar părea
Că ascund tot ce simt.”
Mai tineti mine PROLOGUL, de la 35? Ei bine, faceti cunostinta cu Epilogul de la 37… Sint ca Romulus si Remus, ca Dr Jekyll si „fra’su”… Ma rog, se completeaza ca rasaritul si asfintitul… Azi nu duc lipsa de comparatii si metafore…
Prologul l-am cintat mereu, la fiecare deschidere de concert si dincolo de alte bis-uri si ending-uri spectaculoase, aveam nevoie de o incheiere. Si ea a venit, odata cu „37”… Iat-o!