Un alt moment Unforgettable petrecut marti, in scurta mea interventie de la Observator. Un duet in premiera cu superba Simona Gherghe. Enjoy:
E pentru prima data in viata mea cand ii spun cuiva, fata-n fata: “am asteptat vreo 30 de ani sa-ti spun ca iubesc muzica ta…” Si dupa ce i-am zis asta, am vorbit vreo 5 minute despre lucruri neinsemnate legate de viata.Asa s-a termina pentru mine noaptea de marti. Stand de vorba amical cu Natalie Cole pe o bancheta retrasa din Hard Rock Café.
Locurile pe care mi le-am cumparat la concertul de la Sala Palatului erau la balcon, mult prea indepartate de scena… totusi, cand a intrat am realizat ca oriunde as fi stat era perfect. Inalta, imbracata intr-o rochie lunga si neagra, avand un colier si o bratara care-i straluceau in lumina reflectoarelor, a salutat zambind publicul si a inceput sa cante… din clipa aia, impreuna cu cei 4000 de oameni din sala, am intrat in alta lume. Cu totii am inceput sa mergem pe Route 66…
Timp de aproape 2 ore am trecut prin toate starile posibile… bateam din palme, din degete, cantam, ma ridicam de pe scaun, zimbeam, plangeam si nu-mi venea sa cred ce mi se intampla…. Ne-a povestit de Nat King Cole, de parintii ei, de iubire, de Tony Bennett, de Sinatra, de Charlie Chaplin, de copilaria ei, de Diana Krall, de Fever, de toate pe care vroiam sa le auzim… Alaturi de cei 6 muzicieni, care o acompaniau, Natalie ne-a dat unele dintre cele mai superbe pagini din istoria swing-ului. Iar cand, in spatele lor, cortina s-a dat la o parte iar de pe un ecran a aparut Nat King Cole si amindoi au inceput Unforgettable, 4000 de suflete au inceput sa aplaude. Cred ca au fost cele mai sincere aplauze pe care le-am auzit vreodata. Veneau din suflet pentru o artista careia ii place sa cante din suflet.
Dupa al 2-lea bis, Natalie a revenit pe scena desculta. A mai cintat inca 2 melodii si a parasit scena Salii Palatului.
Ce s-a intamplat dupa aceea?! Dupa un spectacol de 2 ore, nu credeam ca mai vrea sa vina in alta parte… sincer. A doua zi, pleca spre Varsovia, pentru un nou concert si banuiam ca vrea sa-si ingrijeasca vocea. Cu gindurile astea am plecat spre Hard Rock, unde m-am intalnit cu cei din orchestra mea. Le-am spus de spectacol si i-am vazut zambind pe fiecare. Le-am zis sa nu-si faca iluzii ca Natalie o sa vina aici pentru ca artista trebuie sa se menajeze, in special cand e in turneu. Ne-am retras in cabina din spatele scenei si am mai continuat sa le istorisesc despre concert. Ei fusesera la probele de sunet in tot rastimpul asta si nu au putut sa vine si la spectacol…
Eram déjà resemnati, cand cineva din stuff-ul meu intra pe usa si ne spune ca Natalie e in fata si ne asteapta sa cantam. A fost ca si cand toti ne-am injectat adrenalina. Am sarit in sus si am luat playlist-ul din nou (oare pentru a cata oara?!) sa vedem care e cea mai buna piesa pentru inceputul spectacolului… Ain’t that a kick in the head… asa am inceput. Cu o piesa de-a lui Dean Martin. Realizati, banuiesc, ca Natalie l-a cunoscut si pe Dean si cunoaste bine melodia asta… va dati seama ce emotii am avut eu cantand-o!?!?
Am inceput spectacolul. Desi nu era plina sala, oamenii reactionau bine la swing-uri… Natalie alaturi de trupa ei erau in partea stanga, undeva pe la mijlocul salii. Din cand in cand, trageam cu coada ochiului sa le vad reactia… uimitor!!! Dansau!!! Unii dintre ei bateau ritmul melodiei cu mana, iar altii zambeau uitandu-se la scena. Am prins curaj. Am inceput Minnie the moocher, un cantec din anii 30, facut celebru de Cab Calaway. Am coborat in sala si incet, incet m-am apropiat de locul lor. Am cantat cu ei vreo 3 minute si din clipa aia totul a mers ca pe roate… nu vreau sa va povestesc prea multe despre cum si ce am cantat, ci vreau sa va spun ca mi-a facut o placere teribila, atat mie, cat si orchestrei mele sa facem spectacol pentru lumea stransa acolo. Alaturi de cei peste 100 de oameni, am cantat si am aplaudat, am dansat si impreuna am avut o seara de neuitat… Unfogettable…
Aproape de final, am cantat Septembrie, luni si i-am dedicat-o… a aplaudat.
Ceea ce e totusi paradoxal este ca nu am performat Unforgettable, desi tot ce mi se intampla era de-a dreptul de neuitat si in toate aparitiile mele din ultima vreme, de la tv, am vorbit doar de melodia asta… nu vroiam sa stric gustul piesei cantata de Natalie, la concertul ei. De mult timp nu-mi dadusera lacrimile ascultand un cantec, asa cum mi s-a intamplat atunci, pe un loc indepartat de scena, la sala Palatului. Poate data viitoare o sa fac duetul asta cu Natalie… cine stie?!
Ce sa va mai spun? Am terminat show-ul. Ne-a chemat la masa ei si am stat de vorba cateva minute. I-am felicitat intreaga echipa de artisti, m-am asezat langa si am inceput sa discutam despre lume si viata. I-am multumit pentru concert si ea ma felicitat pentru ceea ce vazuse. Ne-am sarutat si i-am urat bafta in Varsovia, unde continua turneul.
Cam asta a fost… e greu sa ai zile de neuitat si totusi ieri a fost una dintre ele.Multumesc tuturor celor care mi-au tinut pumnii si sper ca de fiecare data cand ne intalnim la concerte, fie ale mele, fie ale altor artisti, sa traim ceva de neuitat…
Sa aveti o zi frumoasa ca ziua mea de marti, 27.10.2009!!!
Melodia Prologue a fost ultima melodie scrisa si inregistrata pentru albumul 35. N-a fost nimic planificat, s-a intamplat…poate asa a fost sa fie 
Este o melodie de doar 3 minute, dar care spune mai mult decat altele de 7. Imi incep fiecare show cu ea pentru ca mi se pare ca ma defineste. Este una din melodiile mele de suflet si nu am rezistat sa nu ii fac videoclip. Ieri l-am lansat. Pentru mine a fost prologul unei seri minunate alaturi de Natalie Cole, seara despre care o sa va povestesc cat de curand. Mai departe, aceasta piesa face legatura cu urmatorul album. Sper sa va placa…si piesa si urmatorul album Dragii mei, Prologue:
Cateva cuvinte preluate de pe acest blog pe HotNews.ro
Horia Brenciu va canta pentru fiica lui Nat King Cole
“Concertul sustinut de Natalie Cole la Sala Palatului, pe 27 octombrie, va fi continuat la Hard Rock Cafe, cu o petrecere pentru artista si trupa ei, informeaza organizatorii. Responsabil cu muzica buna si cu entertainment-ul va fi Horia Brenciu, care va canta alaturi de band-ul sau. La afterparty vor avea acces numai cei care si-au cumparat bilete la categoria VIP, staff-ul artistei si cativa invitati speciali.” (Cosmin Navadaru, HotNews.ro, 27 octombrie 2009)
Citeste continuarea articolului aici
Sint convins ca aveti preferinte muzicale speciale. Sint convins ca aveti oameni, idoli despre care stiti totul fara ca ei sa va cunoasca sau fara ca ei macar sa fi venit macar in Romania. Si mie mi se intimpla. De multe ori. Natalie Cole e un exemplu.
Natalie e purtatoarea de gena a celor mai frumosi ani ai muzicii americane. Pe linga asta, este fiica uneia dintre cele mai frumoase voci care au existat pe planeta, Nat King Cole si duce cu brio mostenirea asta mai departe.
Cu vreo 20 de ani in urma, auzeam o piesa cantata de ea, Pink Cadillac si din clipa aia am crezut ca toate masinile americane sint roz. Imediat dupa intimplarea asta, se producea Unforgettable… unul dintre cele mai frumoase duete ale tuturor timpurilor. Natalie alaturi de rege intr-un tandem cronologic imposibil, dar musical atit de viu si superb. A fost primul mix de genul asta care ulterior avea sa-i influenteze pe Robbie, pe Celine Dion, pe Paul Anka, mai aproape de noi si pe multi altii…
Filmul despre viata ei, m-a tulburat si mai mult. Succese de scena, concerte senzationale, hepatita C, 9 premii Grammy, droguri, caderi, reveniri, probleme in familie, iubiri nebune si inca multe altele… toate fac parte din viata ei si pentru ca o iubim si din viata noastra.
Unforgettable, When I fall in love, Come rain or come shine, Nice ‘n’easy… pe toate le fredonam, pe toate le simtim ale noastre atunci cind le ascultam. Ne-au insotit cind am iubit sau cind ne-am despartit sau chiar cind ne-am reintilnit cu persoana iubita dupa ani de zile. Acum, cea care le-a dat glas e aici, la 2 pasi de noi.
Sint citeva momente in viata pe care nu trebuie sa le ratezi. Asta e unul din ele. In februarie face 60 de ani ( ?!?! ), iar dupa un recent transplant de rinichi, vrea doar sa-si gaseasca echilibrul prin muzica. Noi doar trebuie sa-i dam aplauzele cuvenite…
Ne vedem pe 27 octombrie!
Am scris deja aici despre concertul cu Natalie Cole. Problema este ca, ascultand dimineata la radio in masina, am realizat ca evenimentul va avea loc MARTI…martea viitoare…deci mai este foarte putin. Eu unul abia astept. Voi fi acolo negresit. Mai jos este una din piesele pe care o cant si eu cu mare drag in concerte. Ne vedem la Sala Palatului.
Cu Sorin Danescu, host-ul emisiunii Ambientalia, ma cunosc de 14 ani. Nu ne-am mai vazut in ultima perioada, dar e neschimbat. Ba mai mult, a si slabit. Nu stiu daca a facut-o pentru emisiune, dar ii sade bine.
Am acceptat invitatia in emisie si m-a intrebat despre influentele muzicii italiene asupra artistilor autohtoni.
E crima cu premeditare sa ma intrebe cineva de muzica, mai ales de cea italiana. Nu ca nu m-ar avantaja subiectul, din contra. Probema e ca timpul unei emisiuni, fie ea si la Pro TV, e foarte mic comparativ cu un asemenea subiect gras.
Marco Massini, Umberto, Ramazzotti, Ranieri, Raff, Nek, Giorgia, Dean Martin, putin Sinatra, ceva Verdi, Traviata, Volare, Gente di Mare, Fiorello, Berlusconi si multi altii. Am vorbit vreo ora uitand definitiv de cele 3 camere atintite pe moacele noastre.
La sfarsit, am intrebat cat se va da pe post din ce-am vorbit. 5 minute, mi s-a raspuns.
Sunt curios ce-a ramas…
Ambientalia – duminica, 11 octombrie, ora 23:15, la ProTV
Promiteam sa postez eventuale articole semnalate de la voi. Am primit prin comment link-uri catre doua articole ale aceluiasi blogger, si anume Nuclearrr. In primul articol, scrie despre cateva melodii care ii plac de pe articolul 35, iar in al doilea scrie despre melodia ‘Love is’ pe care o cant cu Cristi. Multumesc, Nuclearrr
Laurentiu a scris si el cateva cuvinte pe blogul personal despre cum i s-a parut cantarea de pe 30 septembrie, de la Music Club. Multumesc, Laurentiu!
Pentru ca m-a prins destul de tare partea asta cu internetul , m-am asezat la calculator curios sa vad cam ce se mai scrie despre mine pe bloguri…si daca se scrie. Mare lucru nu am gasit, dar cele cateva post-uri m-au bucurat foarte mult. Ca sa nu fiu acuzat de subiectivism, va rog daca gasiti alte posturi in care se vorbeste de vreun concert sustinut de mine, sa mi le semnalati si promit sa le public aici.
Pe Daffy Books’ Blog se face comparatie intre concertul de la Cafeneaua Actorilor din august si cel sustinut de Madonna cu o seara inainte.
Ovidiu scrie despre cum a ajuns la ziua mea si despre cat il enervam ca prezentator .
Daffy scrie si ea cateva cuvinte despre concertul de pe 27 august de la Cafeneaua Actorilor.
Iar Nurya povesteste despre cum a ramas “placut impresionata” la concertul de saptamana trecuta de la Music Club .
Din pacate, cam atat. Adica doar aceste patru articole. Dar repet, daca cumva gasiti si altele, va rog sa nu ezitati sa mi le semnalati, iar eu promit sa le postez.
Cu putin timp in urma, la rugamintea unui fost coleg, am scris cateva cuvinte pentru un blog de prevenire a consumului de droguri. Am uitat complet de cele cateva randuri trimise atunci…sau mai degraba am vrut sa uit. Primul lucru care mi-a venit in minte cand m-am pus in fata tastaturii a fost zambetul primei mele iubite din liceu. Amintirea doare…daca cititi, o sa intelegeti 
Gasiti aici intreaga poveste.
Cred ca v-am vorbit prea mult de mine si de marile mele incercari muzicale pe blogul asta al meu si as vrea din cand in cand, sa va spun ceea ce TREBUIE neaparat sa faceti. TREBUIE sa va indreptati atentia si catre alti artisti care urmeaza sa ne viziteze tara!!! Luati-o ca pe un sfat al unui frate mai mare, genul ala de sfat pe care e musai sa-l urmati
Asadar, sa nu aud ca nu puteti, ca sunteti ocupati, cu nu aveti timp, ca sunteti prinsi in sedinte, ca nu aveti cu cine sa lasati copiii sau mai stiu eu ce alt motiv pueril!!
Pe 27 octombrie, mergem la Natalie Cole. Dupa lungul sir de problem avute, doamna muzicii americane si-a reluat turneul mondial, adaugand si tara noastra pe lista ei. Merita!!
Pe 22 noiembrie, suntem la Diana Krall. O alta voce calda si deosebita. N-ati auzit de ea? Cu atat mai mult trebuie sa veniti!Ne-am inteles? V-astept acolo!
Va pupa fratele vostru:)
PS – Repet: e musai!