Stiti ce-i aia 6D? Eu am aflat azi.

Stiam de 2D, de 3D, de HD, de BD, de alti D, dar pe 6 nu-l intalnisem. E noua moda in cinematografie, aparuta deja in cateva locatii si de la noi…

Evident, il stiti pe 3D. Unii dintre voi l-au si incercat. Ice Age-ul e dulce de-a dreptul. La intrare in sala de cinema primiti ochelarii prin intermediul carora imaginile de pe ecran sunt parca aievea. Animalutele te ating cu coada lor, pasarile iti dau cu puful pe la nas, iar ploaia parca e chiar in fata geamului la care stai… Totul e minunat. Ba chiar sarutul protagonistilor e mai aproape de sufletul nostru, nu-i asa? Cu 3D, cinema-ul prinde viata.

Ei bine, capitalistii astia afurisiti, imperialistii de peste ocean, s-au gandit ca nu-i de ajuns. Si n-au facut pasul urmator, cum era normal, la 4 sau la 5D, ci au sarit direct la 6…6D.

Cum se manifesta 6D? Iti cumperi un bilet. Mai bine 2 sau chiar 3. Daca esti fata ai nevoie de cel putin 2 prieteni, unul in stanga si altul in dreapta. Crede-ma, vei intelege mai tarziu, de ce… Iti ocupi locul si astepti inceperea filmului care, atentie, poate avea o durata cuprinsa intre 7 si 16 minute. Cam putin… Sala e mica. Nu esti prea obisnuit. Dar ce conteaza… Emotia intalnirii cu 6D iti alunga toate gandurile negre.

Deodata, lumina se stinge brusc si odata cu ea scaunul se misca brutal. Toate scaunele, de fapt. Primele tipete. Unii striga cutremur, iar altii rad, dar nu e rasul lor. Pe ecran, primele imagini. Iti aduci aminte ca ai uitat sa-ti pui ochelarii. Te executi imediat si incepi aventura 6D.

Sa facem putina matematica: 3D + 3D = 6D. N-o sa va povestesc ce mi s-a intamplat acolo. O sa va descriu, totusi, o singura secventa din film…

Dupa amiaza, jungla, copaci exotici, sunete de tot felul. Pe o craca, aproape invizibil, sta un sarpe lung, gras si auriu. Il descopar imediat si le atrag atentia prietenilor mei… Hait! M-a auzit! Sarpele se desprinde incet de ramura aia si se indreapta spre mine. Chiar, vine spre mine. Stiu bine ca e doar un film si am ochelarii magici pe nas, dar sarpele asta se apropie de mine. Si-a deschis usor gura. I-am vazut dintii, iar limba aia taiata in doua e din ce in ce mai aproape. Mama, ce ochii are! Lumea incepe sa tipe in sala din ce in ce mai tare. Eu nu pot tipa. Sint barbat, ce Dumnezeu, iar asta e un film. Sarpele are ochii bulbucati si deschide gura si mai mare. Capul e enorm. Strang din dinti si… Deodata, pe langa urechea mea trece o maimuta…aud vajaitul si simt curentul trecerii ei… se suie exact pe craca pe care a mai ramas o parte din coada sarpelui. Il prinde si nu-i mai da drumul. Sarpele e langa nasul meu si incearca sa ma muste dar maimuta nu-l mai lasa din stransoare. E disperat. Vrea sa ma manance, dar maimuta e mai incapatanata. Ii intinde coada la maxim in sens opus. O tine asa vreo 3 secunde si-i da drumul. Sarpele cade, iar sala respira usurata!

Pentru putin timp, insa… Din dreapta cadrului, intra alta maimuta. Din stanga, inca una! Incep sa se joace cu niste portocale. Prima data, intre ele, iar dupa cateva secunde… sunt descoperit! Ma iau la ochi si incep sa arunce in mine. Efectele pe care le-am simtit la picioare, combinate cu stropii veniti nu stiu de unde, plus suieraturile de tot felul din dreptul urechilor mele, faceau ca totul sa fie extrem de real. Toate portocalele m-au nimerit… cred. Recunosc, am inchis ochii. Din 12 minute de film, cred c-am urmarit vreo 10… atmosfera din sala este si ea, magica. Tipete, urlete, hohote de ras… fetele isi ascundeau fata in bratele vecinilor din stanga sau din dreapta, iar baietii, mai hotarati, incercau sa se lupte cu mainile, indepartand tot ceea ce venea, periculos sau nu, din ecranul magic. E greu sa vezi un film pana la sfarsit, in zilele noastre.

In 1895, cand trenul lui Melies intra in gara, lumea avea aceleasi reactii…

Eu, la Saguna, am terminat in clasa a 12- a E. Credeti ca-i urmatorul sistem revolutionar pentru cinema?

PS – nu mai stiu titlul filmului. Subiectul era salvarea planetei de catre omul care distruge totul. Sunt si filme de groaza, sa stiti! Scurte, dar memorabile! Banuiesc
 

 
Astazi repet cateva mici surprize impreuna cu baietii din orchestra. Sper sa iasa bine si sa va placa Din cate am inteles, mai sunt destul de putine locuri libere, lucru care nu poate decat sa ma bucure. Numaratoarea inversa a inceput…..
 

 
Ma bucura faptul ca incepe sa se raspandeasca vestea concertului de pe 27 august. Iata un articol despre acest eveniment aparut pe site-ul Informal.RO. Multumesc, Lucia!
 

 
Eduard Tone este redactor sef la revista FHM. I-am raspuns cu drag la cateva intrebari pentru site-ul lui si pentru revista.
 
Rezultatul il puteti vedea aici.
 
Recomand