Despre scris si citit
Citesc. Citesc mult. Sau cel putin incerc. Si mi se intampla deseori ca, dupa citirea unei carti, sa ma apuce o nostalgie crunta urmare a celor proaspat citite. E ca atunci cand se termina un film bun si ramai cu un nod in gat sau cu pielea de gaina, cu un zambet enorm desenat pe fata sau cu o lacrima in coltul ochilor. Mi-e greu sa las cartea din mana si vreau sa fac o groaza de lucruri, toate generate de randurile parcurse, dar ceva ma tine nemiscat. Parca m-as teme sa nu rup magia a ceea ce tocmai am terminat de citit. Cartile bune ma tin astfel tintuit minute bune. Cele foarte bune, ma paralizeaza ore intregi. Ma simt parte a lor, indragostit de protagonistul cartii si partas la aventurile lui. Imi trec prin fata ochilor locurile prin care a fost, intamplarile prin care a trecut, emotiile si trairile pe care le-a impartasit cu mine si cu alte milioane de cititori.
Imi revin. Si ma dezmortesc. Ba mai mult, ma apuca o fierbinteala. Lava unui Vezuviu sta sa erupa. Este o dorinta fantastica de a scrie. Vreau sa pun pe hartie tot ce-mi trece prin cap, vreau sa povestesc si sa impartasesc, vreau sa desenez locuri si lucruri din viata mea, iubiri trecute si oameni care au insemnat sau inseamna ceva pentru mine. Ma gandesc la copilarie, la adolescenta si la maturitate si simt cum carti intregi capata forma si viata. Acum sunt doar copertile. Despre parintii mei, de exemplu, sunt sigur ca as putea scrie un serial intreg, iar toate aventurile mele pot revigora cu brio celebra ‘biblioteca pentru toti’. Asa ca m-am hotarat: voi scrie! Sau mai bine spus, voi incerca.
21 Responses to “Despre scris si citit”
Leave a Reply
Cumpara online de la ProVideo! Click pe imagine
35
HB MEDIA ENTERTAINMENT
Chiar trebuie s-o faci, si iti doresc putere sa termini ce ti-ai pus in gand:)
cred ca o sa fie cel putin revigorant…hai sa te vad!
pana atunci ma duc si eu sa imi continuu “baudolino”(de citit, of course)
Mor de placere cand vad ca oamenii inca simt o nevoie nebuna de a citi si mai ales de a scrie. cred ca e cel mai frumos lucru…frumos? nici nu stiu ce-nseamna frumos…stiu doar ca scrisul te elibereaza si iti da o stare de foarte bine.
Astept cu interes “scrierile” tale
asa imi spun si eu ca voi scrie,am deja material pt 2 filme de ex,si nu pot sa ma apuc de scris de vreo 2 ani,iti urez sa te apuci cat mai repede de scris!
M-am apucat…nu ma mai pot opri
Ai vazut ce articol mare am postat azi? Apropo de filme, vreau sa joc si eu in ele!!! Ma incadrez?
Sper sa nu te dezamagesc!
Hmmm…Umberto Eco,nu? N-am citit-o dar am vrut…iti place?
Multam fain!
o sa ma gandesc,te poti incadra normal,numai sa ma apuc de scris!primul scenariu este o poveste simpla de viata,cu oameni foarte simpli,despre cum s-a lasat un baiat de 25 de ani de droguri!Cu bine si mai vb!
scrie,Horia!este o incintare tot ceea ce citesc!bafta in tot ceea ce faci!vezi sa nu uiti de muzica,de cind cu scrisul!!!!!!!!!!!!
Merita citit Umberto Eco;) o devorezi fara sa realizezi…no needs like food, water;) just reading..:)
Felicitari, incet incet devii o voce in blogosfera:) Vezi ca nu e greu! Incredere in tine!
Te bag in Blogroll, gata!
Ce ti-e si cu scrisul asta… Uneori vrea sa vina, alte ori se ascunde adanc in mintea ta, autor si refuza sa iasa, ca o matza mica enervata ca vrei s-o scoti de sub pat.
E frumos sa scrii, mai ales cand vezi reactiile celor care te citesc, dar in acelasi timp nu trebuie sa uiti sa traiesti, ca sa ai surse de noi si noi ganduri si povesti asternute pe word-l laptopului.
Silviana, inceputul e mai greu. Multa bafta si ambitie!
Daniela, voi scrie! Promit! Timp sa am
Iti multumesc. O sa le spun prietenilor mei ca ma aflu in blogroll-ul tau! Imediat ce voi afla cum, te pun si eu la mine
Matza mica de sub pat nu e nimic pe langa bulgarele de lucruri care trebuiesc facute si care imi mananca timpul…Si ai dreptate, reactiile celor care citesc inseamna enorm…E ca pe scena
multumesc pt incurajari,Horia!
Placerea este de partea mea
Scrie Horia, scrie despre parinti si Brasovul copilariei tale, chiar daca nu vei scoate o carte in sensul public al cuvantului va ramane o carte de suflet pentru cei dragi, pentru copii pe care ii vei avea..
Acum ca tata nu mai este si eu sunt tentata sa scriu o carte in memoria lui, o merita…
hai ca ti-am stricat buna disopozitie
Nu mi-ai stricat buna dispozitie…asa ceva este imposibil
Incurajarile tale imi merg la suflet! Te sarut cu drag!
Nu stiu cand ai timp sa faci atatea….sa te gandesti la atatea si sa ne incanti si pe noi cu atatea:)…nu ma mai dezlipesc de blog-ul tau de cand l-am descoperit…asa ca spor la “impartasit”:)
ps:daca iti trebuie un subiect pt urmatoarea ta postare eu sunt pentru “iubirile trecute”:)de abia astept:)(pe blonda fumatoare care nu apreciaza poeziile tale am “remarcat-o” deja)