Norocul tau ca-i prea cald si sunt acasa! Asa ca incerc sa dezleg si de asta strofa-ti – rod al inspiratiei “brenciene” pe timp de vara!
Titlul e pe cat de simplu, pe atat de greu de patruns! Ego-ul liric se destainuie… “Vad” si ai pus punct. Deci e o certitudine. Evident ca acest simt e senzational! Cu exclamatia de rigoare. La fel se-ntampla si cu “respir”, “gandesc” si “iubesc”. Senzatii, pe rand, unice, sanatoase, minunate! Se intrepatrund, in caz contrar niciuna dintre ele nu s-ar putea manifesta!
Si prin urmare, “traiesc”, dar fara punct. Asta inseamna ca “traiesc ceea ce conteaza”. Aflam din confesiunea “brenciana” ca nu-si iroseste existenta, e selectiv si-si hraneste sufletul doar cu ce-i semnificativ din propriu-i unghi.
“Oare!?” din final e retoric si n-ar trebui interpretat! Ne duce cu gandul la filosofia ca totu-i relativ din prisma existentiala! Traiul este efemer, lucru oarecum incomod. Dar atenuam ideea de efemeritate prin realizarile din timpul vietii. Asta e o atitudine pe care am intalnit-o la Arghezi, in poezia “De ce-as fi trist” si pe care o imbratisez la randu-mi!
Te sarut si mai astept!
ramona… doar la arghezi? din nou, zimbesc placut impresionat de gindurile tale. ma gindeam ca o noua abordare te va linisti, dar nici gind… din contra, chiar!
Si la Arghezi! M-am gandit la el datorita multitudinii de atitudini controversate in “Cuvinte potrivite” in fata vietii si a efemeritatii acesteia! Ba ii este frica de neant, ba il vede ca pe un joc (“De-a v-ati ascuns”), ba-i optimist punctand pe realizari, cum spuneam!
Eu nu ma linistesc niciodata! Imi place sa am mereu un cuvant de spus si sa fiu in verva! Astfel ma mentin in forma! Nu ca n-as fi si pe alte cai mentinuta-n forma (cat bat dealurile la ai mei la tara, prin Vaslui, uneori! ), dar e si defect profesional!
Esti un tip misto, Horia!
La inceput ma irita oarecum aparitia ta pe micul ecran. Ma contraria. Imi pareai galagios. Poate pt ca nu stiam cum sa te incadrez. Poate ca pe atunci si tu, fiind la inceputuri, chiar erai usor nesigur. Iar aceatsa nesiguranta, dar si dorinta a ta de a se afirma se resimtea. Atunci erai.. altfel. Altfel decat acuma. Insa, chiar imi placi. Si pe masura ce trece timpul, vad in tine un om mai clar definit, un matur cu mai mult rafinament decat tinerelul de atunci. Un om sensibil. Si asta chiar imi place. Si-mi place cum te definesti.
O sambata seara placuta!
ramona… imi aduci aminte de liceu… atunci, profesorii mei aveau o probema. vroiam sa am intotdeauna ultimul cuvint… e un atribut pozitiv si asta, citeodata… pentru dealurile vasluiului, salutari… )
sorina… de fiecare data ma bucura mesajele sincere, asa ca al tau. nu pot sa raspund decit pe masura. intradevar am cautat mult, m-am dus pe tot felul de carari artistico-televizive, dar pina la urma am gasit-o. muzica m-astepta cu rabdare. oricum, n-ar fi facut 2 bani fara voi! asa ca prin ea, v-am gasit pe voi! si pe tine… o duminica plina de bucurii!!!
ce misto e sa ma trzesc si sa citesc ceva made brenciu ….si HB nu e oare ? cu semnu intrebarii …e oare cu semne multe de explamre…ca oere asta e regat si de “Respirat” care nu e unic, dar ptr tine e unic in lumea ta minunata !
traieste…ceea ce conteaza…ce conteaza ? oricum oamenii mai si mananca in ziua de azi, dar pentru asta s-au inventat cartile de bucate si compania de calitate.
HORIA, VIATA E CEVA GROZAV CE MERITA TRAIT DIN PLIN.SA MERGI INAINTE SI VEI AVEA POTENTIALUL DE A OBTINE TOTUL, SA TE OPRESTI INSEAMNA SA PIERZI TOTUL DAR CEL MAI BINE ITI VOI SCRIE ASA:
VIATA E O OCAZIE, PROFITA;
E FRUMOASA, ADMIR-O;
E UN VIS, REALIZEAZA-L;
E O PROVOCARE, INFRUNT-O;
E O DATORIE, ACHITA-TI-O;
E UN JOC, PRINDE-TE IN EL;
E O FAGADUINTA IMPLINESTE-O;
VIATA E AMARA, DEPASESTE-O;
E UN CANTEC, FREDONEAZA-L;
E O LUPTA, ACCEPT-O;
E O TRAGEDIE, CONFRUNT-O;
VIATA E O AVENTURA,INDRAZNESTE!
VIATA E NOROC, FA-TI-L;
VIATA E VIATA, LUPTA PENTRU EA!
Imi place poemul tau ely, sunt sigura ca horia le-a facut, le face si le va mai face pe toate acestea, si poate chiar mai multe. Mai greu e cand viata e cate putin din fiecare in acelasi timp dar chiar si atunci ne ridicam de jos si o luam de la capat cumva, mai sifonati, mai indurerati sau mai impovarati…viata e o lupta care pe masura ce trec anii devine mai putin incrancenata.
ely… ca o cruciada sint spusele tale… mi-ai adus aminte de un domn in virsta alaturi de care munceam acum vreo 20 de ani, ca si curier, la brasov… inainte sa-mi incep ziua de lucru, imi dadea un imbold, de fiecare data, zicindu-mi asa: “Horia, viata e o lupta! Deci te lupta cu dragoste si dor de ea!!”
22,23,24.03 - Bucuresti - Sala Palatului - Biletele se gasesc la Sala Palatului, Magazinul Muzica, Magazinele Diverta, Magazinele Germanos, Teatru National de Opereta si online pe: www.vandbilete.ro , www.eventim.ro , www.bilete.ro .
Norocul tau ca-i prea cald si sunt acasa! Asa ca incerc sa dezleg si de asta strofa-ti – rod al inspiratiei “brenciene” pe timp de vara!
Titlul e pe cat de simplu, pe atat de greu de patruns! Ego-ul liric se destainuie… “Vad” si ai pus punct. Deci e o certitudine. Evident ca acest simt e senzational! Cu exclamatia de rigoare. La fel se-ntampla si cu “respir”, “gandesc” si “iubesc”. Senzatii, pe rand, unice, sanatoase, minunate! Se intrepatrund, in caz contrar niciuna dintre ele nu s-ar putea manifesta!
Si prin urmare, “traiesc”, dar fara punct. Asta inseamna ca “traiesc ceea ce conteaza”. Aflam din confesiunea “brenciana” ca nu-si iroseste existenta, e selectiv si-si hraneste sufletul doar cu ce-i semnificativ din propriu-i unghi.
“Oare!?” din final e retoric si n-ar trebui interpretat! Ne duce cu gandul la filosofia ca totu-i relativ din prisma existentiala! Traiul este efemer, lucru oarecum incomod. Dar atenuam ideea de efemeritate prin realizarile din timpul vietii. Asta e o atitudine pe care am intalnit-o la Arghezi, in poezia “De ce-as fi trist” si pe care o imbratisez la randu-mi!
Te sarut si mai astept!
ramona… doar la arghezi?
din nou, zimbesc placut impresionat de gindurile tale. ma gindeam ca o noua abordare te va linisti, dar nici gind… din contra, chiar!
Si la Arghezi! M-am gandit la el datorita multitudinii de atitudini controversate in “Cuvinte potrivite” in fata vietii si a efemeritatii acesteia! Ba ii este frica de neant, ba il vede ca pe un joc (“De-a v-ati ascuns”), ba-i optimist punctand pe realizari, cum spuneam!
), dar e si defect profesional!
Eu nu ma linistesc niciodata! Imi place sa am mereu un cuvant de spus si sa fiu in verva! Astfel ma mentin in forma! Nu ca n-as fi si pe alte cai mentinuta-n forma (cat bat dealurile la ai mei la tara, prin Vaslui, uneori!
Esti un tip misto, Horia!
La inceput ma irita oarecum aparitia ta pe micul ecran. Ma contraria. Imi pareai galagios. Poate pt ca nu stiam cum sa te incadrez. Poate ca pe atunci si tu, fiind la inceputuri, chiar erai usor nesigur. Iar aceatsa nesiguranta, dar si dorinta a ta de a se afirma se resimtea. Atunci erai.. altfel. Altfel decat acuma. Insa, chiar imi placi. Si pe masura ce trece timpul, vad in tine un om mai clar definit, un matur cu mai mult rafinament decat tinerelul de atunci. Un om sensibil. Si asta chiar imi place. Si-mi place cum te definesti.
O sambata seara placuta!
Ce ar conta mai mult atunci??? Cateva sfaturi de la tine ar fi de bun augur
multumim. Un Weekend placut!
ramona… imi aduci aminte de liceu… atunci, profesorii mei aveau o probema. vroiam sa am intotdeauna ultimul cuvint… e un atribut pozitiv si asta, citeodata… pentru dealurile vasluiului, salutari…
)
sorina… de fiecare data ma bucura mesajele sincere, asa ca al tau. nu pot sa raspund decit pe masura. intradevar am cautat mult, m-am dus pe tot felul de carari artistico-televizive, dar pina la urma am gasit-o. muzica m-astepta cu rabdare. oricum, n-ar fi facut 2 bani fara voi! asa ca prin ea, v-am gasit pe voi! si pe tine… o duminica plina de bucurii!!!
daria… sfaturi? in ce domeniu? daca e culinar, uita-ma! pot iti dau numarul lui jamie…
ce misto e sa ma trzesc si sa citesc ceva made brenciu ….si HB nu e oare ? cu semnu intrebarii …e oare cu semne multe de explamre…ca oere asta e regat si de “Respirat” care nu e unic, dar ptr tine e unic in lumea ta minunata !
traieste…ceea ce conteaza…ce conteaza
? oricum oamenii mai si mananca in ziua de azi, dar pentru asta s-au inventat cartile de bucate
si compania de calitate.
pentru noi conteaza, ce bine ca esti sa ne inseninezi zilele, pupici >:D<
adica nimanui nu-i place sa manance singur, ca-n tren
fie el si vagonul restaurant
HORIA, VIATA E CEVA GROZAV CE MERITA TRAIT DIN PLIN.SA MERGI INAINTE SI VEI AVEA POTENTIALUL DE A OBTINE TOTUL, SA TE OPRESTI INSEAMNA SA PIERZI TOTUL DAR CEL MAI BINE ITI VOI SCRIE ASA:
VIATA E O OCAZIE, PROFITA;
E FRUMOASA, ADMIR-O;
E UN VIS, REALIZEAZA-L;
E O PROVOCARE, INFRUNT-O;
E O DATORIE, ACHITA-TI-O;
E UN JOC, PRINDE-TE IN EL;
E O FAGADUINTA IMPLINESTE-O;
VIATA E AMARA, DEPASESTE-O;
E UN CANTEC, FREDONEAZA-L;
E O LUPTA, ACCEPT-O;
E O TRAGEDIE, CONFRUNT-O;
VIATA E O AVENTURA,INDRAZNESTE!
VIATA E NOROC, FA-TI-L;
VIATA E VIATA, LUPTA PENTRU EA!
Imi place poemul tau ely, sunt sigura ca horia le-a facut, le face si le va mai face pe toate acestea, si poate chiar mai multe. Mai greu e cand viata e cate putin din fiecare in acelasi timp
dar chiar si atunci ne ridicam de jos si o luam de la capat cumva, mai sifonati, mai indurerati sau mai impovarati…viata e o lupta care pe masura ce trec anii devine mai putin incrancenata.
ely… ca o cruciada sint spusele tale… mi-ai adus aminte de un domn in virsta alaturi de care munceam acum vreo 20 de ani, ca si curier, la brasov… inainte sa-mi incep ziua de lucru, imi dadea un imbold, de fiecare data, zicindu-mi asa: “Horia, viata e o lupta! Deci te lupta cu dragoste si dor de ea!!”
daria… vagonul restaurant poate fi surpriza placuta a neprevazutului. te-ai gindit la asta?
esti cel mai tare tineo tot asa felicitari abea astept sa vi la arad sa te vad live pupici