In memoriam

 
dsc_1205Si daca primul post pe anul asta a inceput cu o poezie, al doilea ar trebui sa contina un poet si-o amintire.
 
Azi e ziua in care s-a nascut, doar am invatat cu totii lucru asta, in primii ani de scoala. Au trecut, de atunci, 160 de ani. E Eminescu, e al nostru si e national! Din pacate, pentru mine, doar anul trecut i-am atins pridvorul casei, nuferii si scrinul…
 
Anul trecut, un domn m-a chemat la Botosani. Dorea un concert cu mine, acolo … Ne-am cunoscut, mai intii, in Bucuresti, iar de la prima stringere de mina, am ramas prieteni. Pur si simplu, am simtit asta, reciproc. Fuma cam mult… I-am reprosat asta si mi-a zimbit. Dupa un timp, a venit si ziua spectacolului. La Botosani, i-am cunoscut intreaga familie… Sotia, fiul, nora, prietenii… Toti il iubeau si mi se parea ceva normal. Desconsideri gindul ca la o virsta inaintata, poti sa intilnesti un om caruia poti sa-i spui prieten. Prejudecatile noastre prostesti… Am facut multe planuri, impreuna, pentru spectacole viitoare, iar dupa ce am vizitat si locurile de la Ipotesti, euforia mea nu mai cunostea margini. Ne-am despartit la aeroport, plini de speranta pentru viitor…
 
Azi, Dan nu mai e printre noi. S-a stins putin timp dupa ziua aceea, in septembrie. Avea 55 de ani. De fiecare data cind privesc fotografiile facute acolo, vad, printr-un fum de tigara, zimbetul lui larg si plin de liniste.
 
Sa aveti o zi linistita.
 
Post in memoria lui Dan…
 
Mai multe poze puteti vedea aici, poze facute in ultima mea calatorie la Ipotesti.

4 Responses to “In memoriam”

  1. corryy says:

    Asa este…ma bucur sa descopar ca nu va ocupati numai cu muzica! :)
    p.s regret pierderea prietenului dvs. Dan :(

  2. aleyna says:

    Mai ıntai,da-mi voie sa te salut,stimabile!
    İeri,tot rasfoind fotografiile lui Cotabita de pe facebook,te-am zarit şi pe tine,acolo.Ti-am “accesat” contul şi am descoperit faptul ca ai un blog.
    Astazi,din curiozitate,te-am cautat,aici,dar nu din cine ştie ce motive ci,pur şi simplu pentru ca,cineva mi-a spus candva,ca Brenciu este un om normal,fara aere de mare vedeta şi respecta pe toata lumea,indiferent de rang.
    De aceea ma aflu astazi,aici,expunandu-mi gandurile.
    Daca vrei informatii despre mine,ma poti gasi pe facebook,cu adresa de mail pe care am scris-o.
    On topic:
    Botoşaniul este un oraş frumos!Eu locuiesc ın Suceava de doi ani şi ceva.Imi este foarte dor de locurile natale,dar,pot spune ca aici,am ıntalnit oameni minunati care ma fac sa ma simt ıntr-un mediu familiar.Sunt sigura ca omul despre care ai scris astazi,amicul tau,era o astfel de persoana.
    Dumnezeu sa ıl tina pe Dan,langa el şi sa ıi odihneasca sufletul pe cele mai pufoase perne.
    Din pacate,viata este scurta ceea ce ne obliga,oarecum,sa o traim aşa cum ne place,intens şi corect.
    Te-mbratişez şi te aştept pe face!
    Sa-ti fie bine!

  3. andreea says:

    dupa ce am terminat de citit am avut 2 sentimente,in acelasi timp : primul a fost de tristete iar al 2-lea foarte impresionata! faptul ca l-ai cunoscut pe Dan nu a fost nimic intamplator….

  4. evergreen says:

    :( Numai 55 de ani. Ce trist

Leave a Reply

© Copyright Horia Brenciu 2009. Toate drepturile rezervate. | Powered by Wordpress | Login