In satul Nicolae Balcescu, la cateva zeci de kilometri de Tulcea, pe partea dreapta a drumului e o biserica. Am oprit masina si am inceput s-o fotografiez. Era acolo si ma astepta. Tacuta. Inchisa. In jurul ei, o capra, un curcan si un caine isi cautau nestingheriti de mancare. Dupa un gard, o femeie si-a lungit capul sa vada cine oprise. A investigat totul dintr-o singura privire si s-a intors la treaba ei. Prin sat, liniste. Prea multa liniste. Din cand in cand, cate-o masina trecea prin fata bisericii, deranjand pentru scurt timp starea de calm ecuatorial care domneste in tot satul. Biserica e tot inchisa.
Am plecat mai departe, spre destinatia mea. Pe la 10 seara am avut concert pe ponton, la Tulcea. Eram pentru prima data acolo cu orchestra, iar cei peste 3000 de oameni de toate varstele au fost cum nu se poate mai primitori. Izolati oarecum de distantele mari de peste 100 km dintre Constanta sau Braila, cei din Tulcea stiu sa se bucure de viata. Dupa spectacol, un tanar mi-a dat un suvenir. Ace de peste. Crap, mai précis. Sper sa le pot intrebuinta anul asta… A doua zi de dimineata, am plecat spre Constanta, dar biserica vazuta cu o zi inainte imi revenea in minte.
Sint locuri pe lumea asta in care cuvinte ca impozit forfetar, tva sau blog, nu se prea intrebuinteaza. Si poate ca e mai bine asa. Asa se intampla si in drum spre Tulcea, in satul Nicolae Balcescu. Un loc in care si Dumnezeu se mai odihneste, din cand in cand.
super fotografiile…si comentariul…
cred tot mai tare ca viitorul acestei tari atarna de relatia pe care generatia actuala o are cu cerul. Si e trist sa vezi biserici odata pline de oameni si de iubire, acum cu lacatul ruginit la usa…care se deschide poate numai duminica. Prima poza imi place mult… apropo, si eu folosesc tot un D80 si face treaba buna
bucura-te de el din plin.
…ca de obicei si cadrele luate sunt inspirate…
Multa energie si distractie la ce te asteapta zilele urmatoare!
E foarte fain cand oamenii mari, faimosi, recunoscuti peste tot isi fac timp sa mai arunce o privire la lucrurile marunte, necunoscute. Si ca in tumultul vietii de artist, Linistea mai are ceva de zis. Domnule Brenciu, meritati toata admiratia!
Felicitari pentru comentariu si poze!
E bine sa ne aducem aminte de Dumnezeu cat de des cu putinta pentru ca numai El ne aduce liniste si pace in minte si suflet.
Ce Biserica frumoasa, dar ce curcan falos.
ai talent si la foto nea horia
De acord si eu. Curcanul e super meserias
Fără cuvinte.
Satul, biserica, veşnicia…
multumesc horia. azi, de ziua mea de nastere, cuvintele tale mi-au adus multa seninatate si fericire in inima.
sa ai parte de tot ce e mai bun pe lume
Asa este…fara cuvinte, numai liniste!
Ma bucura, Romy! Mult noroc si La Multi Ani!
E o pasiune mai veche… Fac si eu ce pot
Ai dreptate! Te sarut!
Nu e prea multa liniste. Daca ar avea fiecare om in suflet 10% din linistea si biserica satului, ar fi fericit ! Si sanatos !
Fotografiile, scrisul, la care adaugam si muzica arata ca ai mai mult decat talent in toate, ai HAR, ceea ce inseamna ca ai fost ales de Dumnezeu ca sa vindeci oamenii de toate tristetile lor, crezi ?
Ai descoperit biserica intamplator ? Nimic nu e intamplator.
“Coincidenta e modul lui Dumnezeu de a ramane anonim” – Albert Einstein
am fost si eu la spectacolul de la Tulcea, a fost superrrr! Felicitari!
Multumesc frumos!