Orient express
Si cum gindul nu ma lasa,
Iata-ma intors acasa,
Asezindu-ma la masa
Cu vesnica, volubila-mi muza,
Care nu-mi da pace si niciun fel de scuza!
Ce-a fost azi interesant?!
Totul!
Totul este fascinant…
Ploaia, pasarile, aerul, soarele.
Ah, sa nu uit! Femeile!
Cind te uiti in jur si vezi atita viata
Te intrebi de ce unii nu-i pot face fata.
Ba sint plini de draci si-njura din senin,
Ba, satui de bani, arunca cu minciuni.
Totusi sint si oameni care te mingiie cu o privire
Si-ti reinnoiesc subiectul fericire.
Rai sau buni sintem mereu plini de surprize.
Citeodata bune, alteori ba.
Vremea se schimba si ea, nu-i asa?!
Eu cred ca El are un plan pentru fiecare,
Om sarac, bogat, mic sau mare.
Unii il numesc destin.
Altii, pur si simplu, chin.
Este viata o problema?!
Dumnezeu ne-a lasat marea dilema.
Si doar ce m-am intors de-afara
Unde totu-i exact ca-n gara.
Trenurile pleca si vin,
Unele-apar chiar din senin.
Azi am venit cu un rapid
Miine… vad eu ce mai prind.
Esential este sa nu ma opresc
Pina nu deslusesc
Un lucru important,
L-as caracteriza de-a dreptul incitant…
Unde-o fi vagonul restaurant?!
31 Responses to “Orient express”
Leave a Reply
Cumpara online de la ProVideo! Click pe imagine
35
HB MEDIA ENTERTAINMENT
Eu cred ca tu ai gasit vagonul restaurant
Horia iti era foame si din cauza asta cautai vagonul restaurant?
) l-ai gasit pana la urma? pwp
analitic..as zice ca ti-e foame….))
E minunat sa ai o muza…sa fii inspirat…sa.. fie acolo pentru tine….chiar daca e “volubila”…..Felicitari! Ai grija sa nu o pierzi! Nu se stie cum e destinul….cu sau fara bani, cu sau fara femeie/femei….cu sau fara minciuni…o sa afli tu pana gasesti vagonul restaurant…..Felicitari!
ca sa spun asa in stilul tau, esti funky, pup
draga Horia …rima-i buna
o mai iei pe scurtatura
spre vagonul restaurant…
e destul de incitant
iar de vrei o poezie sa-ncropim
in farfurie
cu ingrediente rare
si cu rime…muzicale
te-asteptam oricand la masa
si vedem ce o sa iasa
Dupa o zi de duminica faina, petrecuta cu prietenii la un gratar pe malul Dunarii, am reusit sa prind si-un “Orient express”.
.
Sa vedem daca ma tin puterile, avand in vedere ora inaintata!
La o prima lectura pare o joaca simpla de-a cuvintele!
La o a doua lectura insa… lucrurile stau cam asa:
1. La masa de scris, in placutul ambient al casei, eul ganditor se destainuie… Ca orice ego datator de arte poetice si eul din poezia noastra se lasa inspirat de o muza (care nu-i da nici pace, nici scuza – nu ne mira, avand in vedere ca eul cu pricina este alteregoul “brencian” vesnic tanar si nelinistit!). Faptul ca versurile nu-s construite pe aceeasi masura, lasa impresia de stih liber.
2. Vocea intreaba si raspunde. Tonul este exuberant, atata timp cat totul este catalogat ca fiind fascinant. Buun! Enumeratia limpezeste cititorul. Substantivele – simbol sunt concrete (“Ploaia, pasarile, aerul, soarele.”). Marca a subiectivitatii, interjectia “ah”, aduce in cadru un alt substantiv, “femeile”! Stim ca-i prin definitie concret! Dar raportand la exaltarea eului si la dorinta de a nu uita, fiind si ultimul in enumeratie, tind sa cred ca-i considerat mai degraba abstract!
3. Catrenul e pornit pe viata! Si mai ales pe “unii” -pronume nehotarat, diplomat folosit. Vocea sanctioneaza dracia, injuriile, avaritia, minciuna! Taios!
4. Atitudinea lirica este atenuata prin folosirea lui “totusi”. Ne-am mai linistit! In antiteza cu “unii” sunt si “oamenii” de data asta (frumos joc de cuvinte!) meniti sa aduca fericirea. Si versurile ce urmeaza au caracter de aforism! Judecati de valoare general valabile! Iar ideea cu vremea ce se schimba ma duce cu gandul la “Glossa” lui Eminescu si dictonul latin “fugit irreparabilae tempus”
5. Ideea de divinitate e adusa in cadru de pronumele “El”. Acum, n-as face departajare intre “destin” si “chin”. Destinul poate fi chin, dupa cum poate fi foarte bine si placere. Termenii: “viata”, “Dumnezeu”, “dilema” ne duc la filosofare pe o tema permanent controversata! Blaga vorbea foarte fain de “Marele Anonim”. Hai s-o lasam asa cum a picat.
6. Foarte bine surprinsa atmosfera tumultuoasa de-afara! “Ca-n gara”! Strofa nu e atat de simpla precum pare! Poetul (in devenire) s-a sustras vacarmului cotidian, gasindu-si pentru o clipa linistea in pasiune! In vers! Si cugeta putin! Ca batranul dascal din “Scrisoarea I” a lui Eminescu! Si ma duc cu gandul la alt dicton latin, “vanitas vanitatum”… Viata e atat de imprevizibila! Scurta! Incat toate par desarte!
7. E usor suparatoare repetitia lui “important” in ultima strofa. Desi, morfologic, valoarea e diferita! In vacarmul cotidian, unde toate par in van, eul incearca sa dea semnificatie cursului existential, punctand pe interes! Si cum viata-i efemera (revenim la comentariul lasat anterior la creatia “Eu”) trebuie sa atenuam ideea de neant si, daca tot ne-a dat Mai Marele posibilitatea traiului, sa incercam sa-i gasim un scop! Care sa ne incite viata! “Vagonul restaurant” din
“Orient express” este scopul fiecaruia dintre noi in existenta asta plina de tumult!
Bravo, Horia! Fug la somn!
P.S. A! Si ai 7 strofe! Coincidenta sau nu cu geneza?
cit de original!!!imi place!!! viata e frumoasa ,dar trece!!! bucura te de viata !!! te pup tare si nu te opri…scrie, ca esti incitant !
Sper sa fie vorba de hrana spirituala, ca noi nu prea stim sa gatim
DRAGA HORIA,TREBUIE SA RECUNOSC MI-A PLACUT FOARTE MULT CE AI SCRIS IN ACEASTA POEZIE!
AI COMPARAT VIATA CU UN TREN SI AI INCERCAT SA ARATI ASPECTELE EI BUNE SI RELE.IN VIATA TREBUIE SA APRECIEZI FIECARE LUCRU FRUMOS SI SA EVITI CEEA CE TE SUPARA…ASTA PINA AJUNGI LA VAGONUL RESTAURANT.
EU SUNT O PERSOANA CARE PRIN DEFINITIE IUBESC VIATA( SI AM MOTIVE INTEMEIATE CAND SUSTIN ASTA) CU TOATE LUCRURILE FRUMOASE….SI IN SPECIAL CAUT PERFECTIUNEA.CU SIGURANTA ACESTA ESTE SI PLANUL LUI DUMNEZEU CU FIECARE OM CHIAR DACA TOTI AVEM VIETI DIFERITE.DAR PINA LA ATINGEREA PERFECTIUNII IDEAL AR FI SA TRAIM DIN PLIN FIECARE CLIPA DIN VIATA…ESTE NEPRETUITA!
ely… sper sa ne vedem cu totii in acel vagon… acolo, cel putin e muzica buna…
multam pentru ginduri!
lidia… esti mult prea draguta… zau!
medaaaaaaaaa…. apai, voi navali barbar, in tinutul tau culinar!!!
))
ramona… stiam c-o sa ma mingii de 7 ori cu 7 distinse observatii si nu puteam s-o lungesc mai mult…
e pentru prima data cind voi face lucru asta si ti se datoreaza in exclusivitate!!! si nici nu stii cit ma bucur atunci cind cineva ma ajuta sa perfectionez ceva… gest, vorba, vers, cintec sau comportament uman, adica intreaga mea gama de exprimari in fata oamenilor. si pentru ca am luat-o pe la ploiesti, iata-ma intors la bucuresti… ai avut dreptate cu “important”. luindu-ma cu alte constructii verbale, l-am scapat nepermis din ochi… inca o data iti multumesc. cum ti se pare schimbarea? am redresat titanicul? 
))
gabriela… sint gurmand, recunosc! in muzica, poezie si viata!
manuela… fiecare si-a pus in vagonul restaurant ce-i place mai mult… eu stiu ca daca ajung acolo e veselie si dragoste. tu, ce ai in vagonul tau restaurant?
corina… in fiecare zi!!!!!:-)))))))
hhhhhhhhhhhmmmmmmmm ce am in vagonul meu restaurant… pai ii am pe cei dragi mie, veselie, mmmmmmmmmmmuuuuuuuuuuuuuullllllllllllllltttttttttttttttttaaaaaaaaaaaaa muzica buna, dragoste, pe TINE
si multi copii ca imi plac la nebunie 
aaaaaaa si mai uitasem ceva as mai pune si ceva carti ca imi place sa citesc :*:*:*:*:*
Much better! Si eu iti multumesc! Vineri ajung in Bucuresti! Ma bate gandul de-un doctorat din toamna si dau o fuga pana la Universitate! Poate si-n Cafeneaua Actorilor…
ramona… vrei un raspuns dement la mesajul tau de adineauri sau nu?
Gandul iarasi nu ma lasa./ Ma gasesc din nou acasa,/ Asezat la a mea masa/ Cu volubila-mi vesnica muza…/ Ce nu-mi da pace si nici scuza!// Azi ce-a fost interesant?/ Totul!/ Totu-i fascinant…/ Aerul, soarele, ploaia, pasarile./ Ah! Si sa nu uit! Femeile!// Cand privesti in juru-ti si vezi atata viata/ Te-ntrebi cum de unii nu-i pot face fata./ Ba sunt prea crispati si-njura din senin,/ Ba, satui de bani, arunca cu minciuni.// Totusi unii oameni te-alina cu-o privire/ Reinnoindu-ti starea de fericire./ Rai sau buni, de surprize suntem plini./ Cateodata dulci, alteori venin./ Vremea se schimba si ea, nu-i asa?!// Cred ca El are un plan pentru fiecare,/ Om sarac, bogat, mai mic sau mai mare./ Unii-i zic destin./ Altii, pur si simplu, chin./ Viata asta-i o problema?!/ Dumnezeu ne-a dat dilema.// Si doar ce-am venit de-afara/ Unde totul e ca-n gara./ Trenurile pleaca, vin,/ Unele-apar din senin./ Azi am venit c-un rapid/ Maine… vad eu ce mai prind.// Esenta-i sa nu ma opresc/ Pana cand nu deslusesc/ Lucrul cel mai important,/ Pe de-a dreptul incitant…/ Unde-i vagonul restaurant?!
S-auzim raspunsul dement!
Dear ieri am trecut pe langa tine,as fi vrut sa te-opresc..vorbeai la telefon si parea ca te grabesti.Esti minunat si tare mi -as dori sa te vad in concert..oricum ieri a fost o zi tare faina..cu multe zambete!te pup
ps.multe priviri s-au intors in urma ta!
valeria… data viitoare, opreste-ma! sa vedem ce se intimpla!
@adriana eu cred ca e muza cu care se amuza…
scuze…DE care se amuza
)
daria… scuzele ti le vi accepta cind vei veni la un spectacol de-al meu! fata-n fata, ochi in ochi! ce zici?
)
ok…
Muza lui Eminescu…
“Aveam o muză, ea era frumoasă,
Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta
Poţi ca să vezi icoana radioasă,
În strai de-argint a unui elf de nea!
Părea c-aşteaptă de a fi cuprinsă,
De-a-şi simţi inima bătând cu dor,
Ca buza ei de-a mea să fie-atinsă,
Ca graiul ei să tremure uşor,
Să văd privirea veselă şi plânsă,
Să aud glasu-ntunecat de-amor
Şi la ureche dulce să-i repet
Cântul, ce-n gândul meu se mişcă-ncet.
O, îmi şopteşte numa-n dulci cuvinte
Neînţelese, pline de-nţeles,
O, îmi surâzi cu gura ta fierbinte,
Tu, înger blând cu ochii plini d-eres,
Căci al tău zâmbet îmi aduce-aminte
C-un înger eşti ce fu din cer trimes,
Ca să mângâi junia mea bogată
Cu-a ta zâmbire dulce şi curată.
Ea a murit. ¬ Am îngropat-o-n zare.
Sufletul ei de lume este plâns. ¬
Am sfărmat arfa ¬ şi a mea cântare
S-a înăsprit, s-a adâncit ¬ s-a stins.
Îmi plac a nopţii turburate oare,
Îmi place de dureri să fiu învins;
O, de-aş orbi, de-aş amuţi odată,
Că-n lume nu văd lumea căutată!
Eu nu văd munţii înecaţi de nouri,
De care gându-mi vultur s-acăţa;
N-aud a mării înmiite-ecouri,
Ce-n glasul meu măreţ s-amesteca;
În codri-antici n-aud muget de bouri,
Trezind zilele vechi în mintea mea,
Codrul din munţi, râul din vale-mi tace ¬
De ce nu pot în praf a o preface!”
cristinaaaaaa… m-ai cucerit!
The Best Collection of Amateur Photo @ Twitter.com/nakedok