A adormit…
Putin obosit si framintat,
Tata parea usor ingindurat.

O cheama Miss B si e noua mea prietena! Aveam nevoie de una ca ea si destinul nu m-a lasat s-astept prea mult! Statea undeva in Cluj, intr-un magazin, singura si abandonata. A auzit chemarea mea interioara si n-a rezistat tentatiei de a ma cunoaste!

Am inceput o poezie pentru tata. Sper s-o termin pina pe 6 august si sa i-o pot dedica… Iata cum incepe:

Am fost intrebat daca pentru mine aceasta productie a fost o campanie de PR. Mai intii de toate, a fost prima in care m-am implicat si de altfel, prima in care am crezut. Cred in educatie si sint convins ca ea este unul dintre vectorii reabilitarii Romaniei. Sint de 17 ani in media romaneasca, iar strategiile mele de PR nu includ campanii umanitare!

Si cum gindul nu ma lasa,
Iata-ma intors acasa,
Asezindu-ma la masa
Cu vesnica, volubila-mi muza,
Care nu-mi da pace si niciun fel de scuza!

Vad. Ceea ce e senzational!
Respir. Ceea ce e unic.
Gindesc. Ceea ce e sanatos.
Iubesc. Ceea ce e minunat!
Traiesc… ceea ce conteaza.
Oare?!

Va marturiseam, pe la inceputul anului ca, in ceea ce ma priveste, 2010 e un an plin de numere cistigatoare.

Doamnelor si domnilor, el este Obosila. Un maestru al disimularii fotografice!!!

“Cind o sa ma-nsor o sa fie cald.
Atit de cald, incit toata lumea o sa vrea sa ploua.
Si-atunci o sa ploua.
Si-atunci o sa ma-nsor!”

“Cintind, i-am spus ca o ador.
Cintind, i-am sugerat subtil ca mi-a fost dor.
Si nu neaparat doar de fatada.
Ci cu suplete, ca la promenada!