Comments on: Septembrie, Luni…

By: Mada

Mada — Fri, 09 Dec 2011 23:24:52 +0000

De cand ai inceput sa canti (si pentru noi, pentru public), cu fiecare emisiune la care te vad invitat, acum cu VoceaRomaniei, imi placi din ce in ce mai mult. Descopar un om natural si dezinvolt si pasionat si sufletist.
De pe facebook am ajuns aici pe site si din articol in articol la postarea asta…
am lucrat cativa ani de zile in zona cazinoului; nu a existat dimineata sa nu ma bucur de cei cativa pasi pe faleza, cu umbra cazinoului tinandu-se la fel de maret indiferent de peisajul schimbator ce-l inconjoara. Nu era dimineata aseamanatoare cu alta, de fiecare data marea, cerul, norii, soarele, pasarile imi ofereau o imagine indeita; imi incanta sufletul, ma incarca pentru ziua ce urma; era asa…ca o cafea inainte de cafeaua de dimineata.
Multumesc ca mi-ai adus in minte si suflet senzatia asta!!! uitasem de ea!

By: paula

paula — Fri, 25 Sep 2009 12:18:52 +0000

Apreciez oamenii care desi sunt atat de ocupati isi gasesc timp sa se regaseasca…sa se bucure de lucuri aparent marunte….:)si mai presus de asta…sa isi mai faca si timp sa ne mai povesteasca si noua…pe mine ma aduc cu picioarele pe pamant postarile tale si imi amintesc cat de bine e sa fi singur cu gandurile tale:)-e sfarsit de saptamana…de aia filozofez atata:))!!

By: Raluca Ichim

Raluca Ichim — Thu, 24 Sep 2009 20:04:42 +0000

Septembrie, Luni…(aceeasi Luni, alti “ratacitori”)…Ce coincidenta..
Nu exista plimbare la Constanta fara vizita la Cazino, desi de multe ori a existat doar vizita la Cazino- autostrada-Bucuresti, multa liniste si ganduri mai “asezate”.
Am acest loc in suflet, de cand tata ma plimba pe faleza cu multe povesti din tineretea lui rebela, boema cu cantari la Melody, Alpha Band si alte amintiri “vintage”. E ciudat cum amintirile lui au ajuns, fara ca el sa stie, ale mele cautari..regasiri.

Nu stiu ce ma linisteste in plimbarea pe faleza Cazino-ului, poate ca zbuciumul valurilor il ineaca pe al meu, poate cladirea frumoasa ascunde o poveste care ne atrage inexplicabil Duminica, luni,in cautari si regasiri..
Povestea cladirii cazino-ului (in stilul art nouveau) incepe la 1880, complicata si interesanta, cu drame si pasiuni, lux si tragedii cu iz de soarta, riviera franceza..

In 2008 auzisem de o investitie a unor israelieni care au preluat cladirea si urma ca in 2 ani sa restaureze “povestea”..

Pana atunci, ne vedem pe faleza..la Cazino

By: Vlad

Vlad — Thu, 24 Sep 2009 19:10:40 +0000

frumos si adevarat spus…mare dreptate mai ai…

By: Lucica

Lucica — Thu, 24 Sep 2009 12:17:34 +0000

Era ceva viata in Casino pana acum mai bine de 7 ani. Am fost si la o nunta acolo . Alta viata…parca era o poveste rupta dintr-un basm.
Pacat ca nu mai este ingrijit…si ca se paseaza de la iafa la caiafa responsabilitatile privind intretinerea si repararea lui.

Pana una alta inca exista si reprezinta cu mandrie Constanta!

By: Lucica

Lucica — Thu, 24 Sep 2009 12:13:37 +0000

This is my hometown….:) Iubesc locurile astea..sper ca terapia valurilor si-a facut efectul asupra ta:).

Bafta multa in tot ceea ce faci!