Pe Bodo il stiu de multi ani. Prima data l-am auzit la nunta unui prieten, prin ’98. Era prima trupa care cinta superb cover-uri. Easy, I’ll be over you, Gigollo si, printre toate astea, De la rusi. Pe atunci isi ziceau Take Five.
 
Pe vremea aia lucram la TVR, la o emisiune duminicala si auzindu-i m-am gindit sa-i invit in emisie. Astfel, prima aparitie pe sticla a celor de la Proconsul s-a petrecut undeva prin ’99. Au cintat “Prima zapada”… frumoasa piesa.
 
Putin mai tirziu, prin 2001, mi-am luat inima-n dinti si i-am cerut lui Bodo versurile de la melodiile pe care le cinta. Mi le-a dat pe toate. Pe atunci, internetul nu era deloc la putere iar cautarea versurilor era o corvoada. Asadar, a da caietul tau cu versuri e ca si cand i-ai da cuiva, imprumut, sufletul.
 
E bine sa inveti de la cei din jurul tau. vazindu-i, atunci, in 98, pentru prima data am inteles cit de serioasa e de fapt viata asta pe scena. Ce inseamna o trupa adevarata, cu un sound bun si cu solist de exceptie. Mi-a folosit asta mai tirziu si le sunt recunoscator.
 
Multam, Bodo!
 

 

 
Daca m-ati intreba ce-am facut la 20 de ani sau ce mi s-a intimplat cind am implinit 30, nu prea o sa-mi aduc aminte. Dar stiti ce? Intrebati-ma de 37! As avea ce sa va povestesc!!!
 
Eram nervos, emotionat si surescitat. Asa sint de fiecare data, inaintea unui spectacol. Ieri, cu atit mai mult. Nu ma interesau neaparat cei 37 de ani, cit concertul care urma. Si mai ales prezenta prietenilor acolo. Multi imi confirmasera. Pe facebook, prin sms si la telefon. Sala de la Cafeneaua Actorilor devenise virtual neincapatoare. Eram stresat pentru ca nu stiam daca acest lucru va deveni realitate…Chiar vin toti? Unde or sa incapa???
 
Dupa amiaza s-a repetat. Baietii din orchestra mergeau bine. Sunetul era bun si ma intrebam ce mai pot sa cint, ce piese sa mai atac la concert… De fiecare data am grija asta. Am facut un playlist orientativ… niciodata nu stim ce se intampla la cantare… Che sera, sera!
 
Seara am plecat devreme de acasa. Nu mai aveam rabdare sa ma plimb dintr-un colt in altul al sufrageriei. M-am dus intr-o alta parte a cafenelei si am urmarit cum lumea a inceput sa vina. Unii au sosit mult inainte de inceperea spectacolului. Oameni pe care nu i-am vazut niciodata in carne si oase, dar cu care ma salut si schimb pareri, din cind in cind, pe facebook. Citiva prieteni m-au vazut si au venit direct la mine sa ma imbratiseze. Asa au aparut si primele cadouri… despre asta, altadata
 
Nu va plictisesc cu date artistice sau tehnice, din timpul spectacolului. Vreau doar sa va spun ca e superb sa ai prieteni. In momentul in care cineva se gindeste sa-ti faca surprize, atunci el e mai mult decit coleg, amic sau o simpla cunostinta… e un prieten. Si e greu sa ai prieteni. E din ce in ce mai greu. Trebuie s-o spui, asa, cu toata inima, cu tot sufletul, din toti plaminii… Am un prieten! Asa imi spunea cineva, ieri.
 
Nu stiu cati au venit acolo. Nu puteam sa-mi dau seama. Era plin ochi. Cele 2 spoturi mi-au intrat in ochi si n-am mai vazut nimic. Am simtit, in schimb, toate respiratiile, aplauzele si vorbele celor din fata mea. Ii auzeam, din cand in cand, strigandu-ma pe Mircea Radu, pe nebunul de Stoiadin, pe cei de la Improvizati, iar ceea ce avea sa urmeze era cu  mult peste asteptarile mele.Cu mult prea mult…
 
Am inceput cu o gluma. O regizasem, putin, cu orchestra. I-am intrebat: “Ce v-a placut cel mai mult la concertul Madonnei?”, iar ei au zis, in cor: “Michael Jackson!”. Primele melodii si primele zimbete… Cristian Cretu, chitaristul meu, insistase sa repet Cose de la vita… credeam ca o voi cinta cu Andreea… Ne. N-a fost asa. Mai, fratilor… am inceput sa cint partea mea si m-am uitat ca bolovanul la Andreea. Nu intelegeam de ce nu incepe sa cante. Cind colo, aud o alta voce. Era Adina. Fata de 10 ani de a carei voce m-am indragostit cu citeva luni in urma. Cintasem de citeva ori cu ea si va dati seama ca nu puteam sa-mi permit s-o chem sa cinte la ziua mea. Ea e din Buzau… Dar a venit si era acolo. Si cinta. Si cinta superb. Senzational!!! Era sa pling. M-am stapinit cu greu si am mai facut o piesa cu ea. New York, New York. Am strins-o tare in brate. Fantastica muzica asta… Of, ce frumoasa e viata!!!
 
Adina a fost doar inceputul… imaginati-va 2 pugilisti: eu si Muhamad Ali. Si el ma loveste din toate directiile. Numai ca el nu da cu pumnii, ci cu surprize, iar efectul lor sint niste emotii colosale, de partea mea.
 
Am inceput alta piesa si iar am auzit voci… da, da. Cum va zic. Am auzit voci! De data asta era Bodo. De undeva din spate, se auzea vocea lui Bodo si nu stiam ce sa cred. E pe cd? Dar nu se putea pentru ca baietii mei cinta live… atunci?! Si apare ca o floare, linga mine, Bodo. Si cintam impreuna. N-am mai facut asta de aproape 9-10 ani. Si ce cintam… I’ll be over you!!! Of, Doamne… el m-a invatat piesa asta. In urma cu 10 ani, luam de la el versuri. Si acum, de ziua mea, eu cintam cu el in duet melodia asta. Am verificat. Nu facusem pe mine! Nu-mi venea sa-l mai las sa plece. Sa tot fi cantat vreo 3-4 melodii impreuna
 
Nu trec 10 minute ca mai aud o voce… deja priveam orice mi se intampla cu gura cascata. Nu mai avea controlul ala de mare artist, care manipuleaza elegant publicul, bla, bla…devenisem spectator la propriul meu concert Pentru mine era un veritabil Craciun si cadourile tot veneau. Mi se pare familiara vocea. Din spate, apare Margica. Cel mai atipic artist roman al tuturor timpurilor. Mihai Margineanu. Isi cheama 2 prieteni, pe Nicu si Kiba si fac “Muro Shavo”. In traducere “Baiatul meu”. Celebrul “hop hop” facea deliciul publicului. La sfirsit l-am aplaudat cu totii pe nebunul de Margica. Mi-a zis ca e o dedicatie pentru mine sa m-apuc de facut copii. Doamne-ajuta!
 
Trebuia sa mai fac si eu cite ceva mai special… in afara de regie si cele alaturi de nebunii din trupa, ieri am cintat, pentru prima data “Septembrie, luni”, intr-o versiune straina. Piesa va fi prinsa, in varianta in engleza, pe urmatorul nostru album, din toamna asta. Sper sa placa tot atit de mult ca si varianta in limba romana… ieri, nu s-a aruncat cu rosii, deci, are toate sansele.
 
Il stiti pe unu’ Stoiadin? E un prieten vechi de-al meu. Sa vi-l descriu: e tata de copil (Alexandru), sot devotat (Magda) si constituie standardul manechinului roman: suplu si sensual! Este managerul trupei Mandinga, percutionist al trupei Sensor si cel mai  infocat fan al melodiilor “Hello” si “Lucruri simple”. Ati intuit bine. A venit pe scena si am inceput Hello-ul, piesa lui de baza, de altfel. Cum bine stiti, piesa se incheie cu:”… ai lav iu!”. La unison cu publicul prezent, l-am aplaudat. Ne-am pupat si petrecerea a continuat…
 
Trecusera aproape 2 ore si miezul noptii mi-a adus un tort si-o blonda. Repet! Sa fiu al naibii daca mai stiam ce mi se intimpla. A inceput, deodata, o voce senzuala si cristalina. La vreo 10 metri in fata mea, pe o masa, cu o rochie alba cu buline rosii sau invers… nici nu mai conteaza. Era Lora! Imi daduse mesaj cu 2 zile in urma si mi-a spus ca nu poate veni de ziua mea… ok, i-am zis. Si acum, in fata mea, pe o masa, Marylin Monroe cinta “Happy birthday”. Tortul a venit de undeva, din alta parte… imi aduc aminte ca am suflat rapid cele 2 cifre 3 si 7 si am inceput piesa Sway, cu Lora. Imi place sa cint piesa asta cu ea. Ne-am pupat si petrecerea a continuat.
 
“Orice vise as avea, lucuri simple voi pastra…”
Asa am incheiat seara de pomina, cu “Lucruri simple”… De pomina a fost cel putin pentru mine. Ma gindeam ca nu trebuie sa facem lucruri de genul asta doar in zile marcate de aniversari speciale, ci de fiecare data cind vrem putina bucurie, o picatura de fericire. M-am bucurat ca un copil de ziua de ieri si asta nu se putea realiza fara prietenii mei, fara dragii mei prieteni. O data pe an?! Hmmm… vreau de mai multe ori…
 
De dimineata m-am trezit cu un zimbet pe fata. Topaisem in permanenta, iar gambele mele si articulatiile de la picioare ma salutau cu o lentoare fireasca… mi-am pus o cafea si v-am spus ce mi s-a intimplat ieri. O sa inchei cu Motu Pittis:
 
Piesa-i gata, trag oblonul
Heeii ce ploaie e afara.
Daca v-a placut bufonul,
Mai poftiti si-n alta seara !?!
 
S-aveti o zi pe sufletul vostru!