De ce se numeste 37? De ce nu? De ce sint 12 piese? De ce nu? De ce politica e… politica? De ce, chiar?

Dupa ce am anuntat, in urma cu ceva timp, titlul albumului, am beneficiat de citeva reactii… Prietenul Margineanu, un impatimit al piesei Septembrie, luni, imi zicea: „E bine ca stiu citi ani faci la fiecare album. Sint curios cum o sa fie albumul 73. Dar nu mai apucam, noi muritorii, lansarea aia pe care sper sa n-o s-o faci cu bilet …:)”. Pe de alta parte, Corina, prietena mea de pe facebook, gindea cu voce tare: „ 37 de ani? 37 de zambete? 37 de usi deschise? 37 de oportunitati? sau…. 37 x 10 la puterea n….prieteni”. Dupa mine„37” e inca o incercare sa ma apropii muzical de voi. Daca va place, e bucuria mea! Daca nu… Ma rog, sper sa va placa! ))

Pina una alta, miine plec la Brasov, la tata… Nu vreau sa scap cea mai frumoasa traditia din lume: Junii Brasovului! Zeci de juni, tineri si batrini, vor defila in tot orasul, pe cai, iar costumele lor sclipitoare trebuie neaparat imortalizate… M-au vrajit de mic copil si cu siguranta, o vor face si duminica… O sa fie o nebunie!

Luni, voi spune despre echipa mea si despre prima piesa a albumului, cea pe care am compus-o special pentru tatal meu!

Pe curind! VIVA 37!

“Doamnelor, domnisoarelor si domnilor… bine v-am gasit! Avem acum placerea sa va prezentam albumul 37. Interpreteaza pentru antrenul dvs o voce, un om, un spectacol: Horia Brenciu!!!”

Asa zice prietenul Johann Pohrib, announcer-ul noului meu album. Cu prestanta, cu vioiciune si cu un zimbet, imposibil de camuflat, va voi prezenta si eu, in citeva episoade, noua mea experienta muzicala, care va deveni, in scurt timp si a voastra… Dragii mei, iata-l pe “37”!!!

Totul a inceput de la Femeie. De la Femeie si de la Dragoste. Nu pot desparti notiunile astea. Poate, din cind in cind, mai asociez femeia cu incapatinarea, dar nu indeajuns de des pentru a nu vedea, de fapt, frumusetea Evei moderne… Si a venit Muzica si dorinta de a da viata sentimentelor si gindurilor… Si asa a aparut “35” si acum, dupa doi ani, “37”. Asa inteleg eu lumea, muzical… Plina de viata si de iubire si…de o femeie care sa incununeze toate astea! Cred ca daca m-aude tata, ma pune sa-i cint o romanta la pian, categoric “Vint de seara”! 

Incepind de azi, dragii mei, va voi povesti despre 37… Va voi spune despre tot ce-am simtit cintind aceste melodii.. Si daca n-am facut-o, acum 2 ani, cu “Septembrie luni” sau cu “Lucruri simple”, o voi face la 37, cu “37”, cu virsta mea care nu sta locului nici daca-o pun la gheata. Si bine face… cred ca daca n-am mai imbatrini, n-ar mai exista niciun Clooney… si ce tragedie ar fi printre femei, nu-i asa?

Pe curind! Viva 37!!!