Despre scris si citit

Horia — Wed, 05 Aug 2009 08:04:30 +0000

Citesc. Citesc mult. Sau cel putin incerc. Si mi se intampla deseori ca, dupa citirea unei carti, sa ma apuce o nostalgie crunta urmare a celor proaspat citite. E ca atunci cand se termina un film bun si ramai cu un nod in gat sau cu pielea de gaina, cu un zambet enorm desenat pe fata sau cu o lacrima in coltul ochilor. Mi-e greu sa las cartea din mana si vreau sa fac o groaza de lucruri, toate generate de randurile parcurse, dar ceva ma tine nemiscat. Parca m-as teme sa nu rup magia a ceea ce tocmai am terminat de citit. Cartile bune ma tin astfel tintuit minute bune. Cele foarte bune, ma paralizeaza ore intregi. Ma simt parte a lor, indragostit de protagonistul cartii si partas la aventurile lui. Imi trec prin fata ochilor locurile prin care a fost, intamplarile prin care a trecut, emotiile si trairile pe care le-a impartasit cu mine si cu alte milioane de cititori.

Imi revin. Si ma dezmortesc. Ba mai mult, ma apuca o fierbinteala. Lava unui Vezuviu sta sa erupa. Este o dorinta fantastica de a scrie. Vreau sa pun pe hartie tot ce-mi trece prin cap, vreau sa povestesc si sa impartasesc, vreau sa desenez locuri si lucruri din viata mea, iubiri trecute si oameni care au insemnat sau inseamna ceva pentru mine. Ma gandesc la copilarie, la adolescenta si la maturitate si simt cum carti intregi capata forma si viata. Acum sunt doar copertile. Despre parintii mei, de exemplu, sunt sigur ca as putea scrie un serial intreg, iar toate aventurile mele pot revigora cu brio celebra ‘biblioteca pentru toti’. Asa ca m-am hotarat: voi scrie! Sau mai bine spus, voi incerca.

Horia Brenciu » citit

Despre scris si citit