Tata ( 7 august )
“Marea doarme ca-ntr-o acuarela
Cu lastunii scrisi in zbor statut
Numai vintul freamata pe ape
Si sint toate asa… ca la-nceput”
– Darie Magheru –
preludiu – “Mesterul Manole”
Cu mici pregatiri si cu un ceai prins in drum, pe linga Piata Sfatului, am pornit aventura noastra. Ploaia era in bucla. Se mentinea cum fusese si cu o zi inainte. Cu toate astea, aveam pofta de drum. Tata ma tot intreba unde mergem, iar eu ma faceam ca nu aud.
7 sau 8 ani sa fi avut cind am fost, pentru prima data, la Balea. Ce ciudate sint si amintirile astea din copilarie. Nu-ti revin intocmai imaginile, dar revazind locul respectiv, peste ani, senzatiile care insotesc si gustul ramin aceleasi. Pe masura ce urcam Transfagarasanul imi aduceam aminte de autocarul in care eram cu multi ani in urma si cum, cu fiecare curba, colegii mei scoala de atunci utilizau cu mare graba o punga. Tot timpul credeam ca acolo au si bomboane.
Incepea sa se lumineze, ceata se risipea incet, iar lumea muntelui se facea vazuta tot mai pregnant. Am privit inapoi si am realizat ca lasam in urma noastra o lume dezlantuita si intram in alta… mai curata. Brazi puternici ne insoteau drumul, iar pasari de tot felul se auzeau misterios din inima padurii. Cu fiecare metru urcat, vegetatia devenea pitica. Magari, cai si caini ciobanesti… cam asta puteai intilni, ici colo, pe drumul spre Balea. Deodata, pe partea stanga a muntelui, chiar aproape de varf, am zarit citeva zeci de pete albe. Capre albe de munte nu pareau a fi. Am incetinit putin masina si mi-am dat seama ca acele pete sunt oi. Foarte multe oi. Si revederea cabanei, a lacului si a familiei Klingais ne-a bucurat mult, iar surprizele n-au incetat sa apara.
Soarele ne-a imbratisat brusc, iar prietenii mei, veniti pe partea cealalta a Transfarasanului, dinspre Pitesti, au adus, pentru cina, 5 kilograme de raci. Vremea devenise din Ghionoaie, Alba ca Zapada. Am prins Nikon-ul si nu m-am lasat pina nu am devorat o mica parte din frumusetea vaii create de muntii Fagarasului. Seara a venit mai repede decit as fi vrut, iar promisiunile unei mese aparte ma incitau de-a dreptul.
Citeva cuvinte despre cina de la 2034 m… Masa, de 6 locuri, era cea mai retrasa din tot restaurantul. Cele 3 luminari de pe masa dadeau o nota destul de romantioasa, iar atmosfera generala, pigmentata de palinca din partea casei, era de mari si profunde destainuiri. Racii, cele 5 kilograme, si-au facut pe deplin datoria. Bucatarul a stiut sa-i pregateasca foarte bine, lucru care, recunosc, m-a surprins placut la cei peste 2000 m. Am intonat inca o data un “la multi ani” pentru tata, iar el, cum a intrat de cu o seara inainte in vria spiciurilor, ne-a mai incintat cu unul:
“Marea doarme ca-ntr-o acuarela
Cu lastunii scrisi in zbor statut
Numai vintul freamata pe ape
Si sint toate asa… ca la-nceput”
Cu Darie Magheru il legase o prietenie strinsa si simti ca acest citat se potrivea cu seara noastra de pomina. N-a gresit. M-am furisat, afara, pe terasa… o liniste dulce invaluia lacul si muntele. Eram in acord cu atmosfera care ma-nconjura. Zimbeam tembel si imi spuneam ca viata e frumoasa. E clar! Mai vin pe-aici! Acum, la culcare. Miine e o alta zi. Cum va fi oare? Vom vedea…
7 Responses to “Tata ( 7 august )”
Leave a Reply
Cumpara online de la ProVideo! Click pe imagine
35
HB MEDIA ENTERTAINMENT
trebuie sa marturisesc ca mi-am facut o obisnuinta din a ‘te citi’
azi am avut o alta surpriza extrem de placuta!! simt ca vreau sa iti multumesc ca imparti cu noi stropii tai de fericire… imaginile par ireale!!! exista o poza aici care pentru mine se imbraca in alb si in care ma amintesc in fiecare an intre Craciun si Revelion… uitasem cat e de frumos acolo unde cerul se uneste cu pamantul in dreptul respiratiei tale si unde lumea din care venim e … asa departe!!! inchei cu o alta marturisire: am de fiecare data reala senzatie ca ies de aici putin mai bogata! 
Citind randurile scrise de tine, si imaginadu-mi clipele petrecute alaturi de tatal tau…..mi s-a facut un foarte mare dor de tata, de parinti, de casa in care am crescut. Distanta dintre noi nu este mare, Ploiesti este foarte aproape, dar dorul ce il simt este de fapt dorul de timpul nostru impreuna…. ceea ce ai avut tu cu tatal tau, si cum ziua aceasta speciala si locurile prin care ati mers impreuna, te-au facut sa te simti iar …copil langa tatal tau. Sunt foarte putine momentele cand suntem constineti de acest dor, si atunci realizam ca pentru parinti nostri ramanem vesnic copii.
, si ’35′ a fost ceea ce am asteptat foarte mult timp, dar se spune ca lucrurile frumoase vin dupa multa asteptare! Ei bine, asteptarea a meritat!..Felicitari!Ai ramans aceeasi persoana efervescenta, si plina de carisma iar trecerea timpului nu a facut decat sa slefuiasca ceea ce te defineste deplin :talentul!
Ti-am ‘urmarit’ cariera de pe vremea Ro-Bingo-ului
La multi ani, cu putina intarziere, sa te bucuri de toate momentele din viata ta, pentru ca fiecare reprezinta ceva!
Beatrice
Luni, Septembrie
Citind randurile scrise de tine, si imaginadu-mi clipele petrecute alaturi de tatal tau…..mi s-a facut un foarte mare dor de tata, de parinti, de casa in care am crescut. Distanta dintre noi nu este mare, Ploiesti este foarte aproape, dar dorul ce il simt este de fapt dorul de timpul nostru impreuna…. ceea ce ai avut tu cu tatal tau, si cum ziua aceasta speciala si locurile prin care ati mers impreuna, te-au facut sa te simti iar …copil langa tatal tau. Sunt foarte putine momentele cand suntem constineti de acest dor, si atunci realizam ca pentru parintii nostrii ramanem vesnic copii.
, si ’35′ a fost ceea ce am asteptat foarte mult timp, dar se spune ca lucrurile frumoase vin dupa multa asteptare! Ei bine, asteptarea a meritat!..Felicitari!Ai ramans aceeasi persoana efervescenta, si plina de carisma iar trecerea timpului nu a facut decat sa slefuiasca ceea ce te defineste deplin :talentul!
Ti-am ‘urmarit’ cariera de pe vremea Ro-Bingo-ului
La multi ani, cu putina intarziere, sa te bucuri de toate momentele din viata ta, pentru ca fiecare reprezinta ceva!
Beatrice
Luni, Septembrie
Avem un pamant binecuvantat de Dumnezeu !
E grozav ca oameni ca tine , Horia , ne arata si partea sesibila si frumoasa a vetii!
Tot binele si inima cea buna !
p.s. Iubesc , de nu mai pot , melodia “septembrie , luni “
De emotie am mancat niste litere : “sensibila ” si ” vietii ”
Vezi cum emotionezi tu fetele , Horia ?!
Horica , Horica …..
Pe cand un concert la poalele Pietricicai , la Piatra Neamt unde sunt fete frumoase ? !
Te imbratisez cu drag si te asteptam sa ne canti , mai ales , “Septembrie , luni ” !
aaaaaaa….am uitat ( batranetile , maica ! ) ” LA MULTI ANI ” , fecioara cu suflet de copil !
Desi nu e in ton cu articolul sensibil pun si eu o intrebare: Ce camera foto folosesti? Pozele sunt superbe!!
Multumesc anticipat pentru raspuns!