Pentru a-si pune sportul in aplicare au nevoie de un singur lucru: de vint! Ba nu, de doua: vant si curaj.Cu cit e mai puternic, cu atit mai bine. Cu cat e mai mult, cu atat mai sigur. Se anunta intre ei, indiferent unde s-ar afla, se instiinteaza de starea vremii si sint gata oricind de aventura. Sint ca o comunitate. Exista mult respect si multa dragoste de mare si evident, de vint. Se numesc rideri si anul asta i-am cunoscut pe cativa dintre ei.
 
De cativa ani si-au stabilit baza la capatul Mamaiei si de atunci… vineaza vintul. Pe plaja de la H2O, dincolo de citeva locuri de relache, pentru noi, “muritorii”, exista un spatiu special pentru antrenamente. Nu poti sa fii rider oricum… Dupa cel putin 10 ore de scoala cu un echipament destul de complex, format dintr-un costum de noepren, placa si faimosul kite, faci primii pasi in mare. Esti asistat in permanenta de instructor pentru ca o simpla rafala de vint te poate duce si citeva sute de metri de-a lungul plajei…si nu cred ca vrei asta…
 
In weekend, in aer au fost mai multe kite-uri ca de obicei. Era vint bun. Vin de mai multe saptamini aici, dar vineri spectacolul a fost unul cu adevarat special. Pe cer, kite-uri, pe mare rideri… Am luat aparatul si-am intrat in apa. Unde ma intorceam vedeam pe cineva indreptindu-se spre mine. Zimbeau, se bucurau de vint, iar cind prindeau o rafala potrivita sareau 5-6 metri in aer. Pe mal, oameni de toate varstele urmareau zmeii de pe cer si pe cei de pe apa cu sariturile lor ireale. O minune.
 
Prietena unuia dintre eroii nostri imi povestea ca s-a obisnuit ca atunci cind se trezesc dimineata, iubitul ei, in loc de “Buna dimineata !”sa o intrebe direct: “Bate vintul?”. Dupa ceva timp, salutul de dimineata a devenit : “Bate vintul!”.
 
Si seara o fi acelasi salut?!