Viva Brasov

Trebuia sa incep saptamina asta spunindu-va citeva lucruri despre echipa mea care a lucrat la albumul “37”, dar Brasovul mi-a luat mintile! A cita oara, oare?!

Dorobantii, tinerii, batrinii, albiorii, curcanii, rosiorii, brasovechenii … Ca de fiecare data, in Duminica Tomii, prima dupa Inviere, cele 7 grupari ale Junilor brasoveni, strabat Scheii, pina-n Chetrele lui Solomon. Duminica asta, a plouat mai tot timpul, dar asta nu i-a impiedicat pe zecile de juni calare sa salute elegant multimea adunata pe tot parcursul defilarii lor, prin oras. Lupta calaretilor cu armasarii focosi, struniti cu greu, de cele mai multe ori, a fost prilej continuu de oftat pentru intreaga asistenta. Costumele junilor, unele dintre ele bogate in insemne traditionale brasovene sint, alaturi de galopul calului si tinuta calaretului, fara indoiala bucuria ochiului oricarui spectator.

Cind eram mic si vedeam spectacolul ecvestru, imi inchipuiam ca, in eventualitatea unei amenintari externe, impotriva tarii mele, junii pot sa ingenuncheze orice atac, sa invinga orice dusman! Visul copilariei mele era s-ajung june rosior si daca s-ar fi putut… si pe un cal alb!!!

M-am ales cu o orchestra naravasa plina de “culori” muzicale… Deh, e mult mai greu s-ajungi rosior, decit vedeta…

Un singur regret, totusi… In trecut, publicul obisnuia sa aplaude, la trecerea in revista a fiecarui grup de juni. Anul asta, n-am prea auzit ovatii… M-am gindit ca ploaia era de vina. E-adevarat, erau si multe umbrele, … Las’ ca ne luam revansa anul viitor, in prima duminica dupa Paste… Ne vedem in Scheii Brasovului!
Pina atunci, miine, din nou… “37”!

Viva Brasov!
Nota – acest post este dedicat celui care a detinut functia de vataf, in rindul Junilor Batrini, prietenul meu Nicolae Bobit. Acum, el face parte din oastea Domnului.